Primele telefoane pentru automobile au fost introduse in SUA la sfarsitul anilor ‘40 iar in Europa la inceputul anilor ‘50. Serviciul oferea acces limitat, mobilitate scazuta, calitate proasta a vocii, echipamente scumpe si susceptibile de a fi usor interceptate. Pana in 1980, mai putin de un milion de utilizatori erau abonatii acestor servicii.

1G: TELEFONIA CELULARA IN SISTEM ANALOG Sistemul de celule ofera acces mai multor utilizatori simultan la serviciile de telefonie mobila.  Primele sisteme celulare 1G au fost Advanced Mobile Phone System (AMPS), Nordic Mobile Telephone (NMT) si Total Access Communication System (TACS), aparute la sfarsitul anilor ’70 si inceputul anilor ’80. La noi a patruns NMT-ul, prin Telemobil, la inceputul anilor ‘90. Dupa introducerea 1G, piata mondiala a crescut anual cu 30-50%, pana in 1990 atingand 20 de milioane de utilizatori.

2G: TELEFONIA CELULARA DIGITALA A adus o calitate mai buna a transmisiei de voce si noi servicii, cum ar fi mesajele scurte (SMS) sau transmisie de date si fax. Printre sistemele 2G se numara GSM, Digital AMPS (D-AMPS), Code Division Multiple Access (CDMA) si Personal Digital Communication (PDC). Dintre acestea, GSM este cel mai raspandit, cu peste 500 de retele in 140 de tari si peste un miliard de utilizatori.

3G: STANDARDUL IMT-2000 In 1999, la Fortalezza, Brazilia, ITU - Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor, a adoptat standardul IMT 2000. Principalele cerinte ale acestui standard sunt ca retelele sa fie universal accesibile, sa permita rularea oricarei aplicatii, sa suporte transmisia de date atat prin comutare de pachete cat si de canal si sa ofere viteze de transmisie de pana la 2 Mbps in regim stationar. W-CDMA (sau UMTS - Universal Mobile Telecomunication Sistem) este standardul folosit de operatorii GSM pentru trecerea la 3G, iar CDMA 2000 1x EV-DO este evolutia sistemului 2G CDMA catre 3G