Internetul devine mai mult decat un instrument de comunicare. Mai mult chiar decat o resursa de informare sau o platforma de procesare. Devine un mediu de socializare.

O gluma veche spune ca un englez si o englezoaica au stat singuri ani de zile pe insula pustie unde naufragiasera, fara sa-si vorbeasca niciodata. Pentru ca nu era nimeni care sa faca prezentarile. Insa exista o doza de adevar in anecdota. Nu vi se intampla niciodata sa fiti invitati la o reuniune unde faceti cunostinta cu vreo douazeci de persoane, dar va petreceti seara discutand doar cu cele cateva vechi cunostinte care se intampla sa fie de fata? 

Nu vi se pare uneori ca discutiile cu colegii de serviciu sau vechii prieteni se infunda mereu in aceleasi subiecte? S-ar putea ca subiectul sa para frivol la prima vedere, dar existenta unei crize a relatiei sociale a individului se manifesta de multi ani in Occident. Pentru multi, serviciul reprezinta de fapt singura sfera a socializarii. Nevoia de a cunoaste oameni cu un background diferit sau provenind din medii diferite a existat mereu, iar Internetul a deschis posibilitati nesperate.

E greu de stabilit cand au aparut primele asa-zise "retele sociale" din Internet. Intr-un fel, grupurile de stiri (newsgroups) din Usenet au deschis calea. Insa modelul care stabilit un fel de standard este Friendster, un serviciu bazat pe principiul "cercurilor de prieteni" lansat in 2003 si urmat apoi de numeroase altele.

Ideea care sta la baza popularitatii serviciului Friendster este simpla: prietenii prietenilor mei sunt potentialii mei prieteni. Posibilitatea de a adauga oricand un alt utilizator in cercul propriilor prieteni deschide calea spre cercul acestuia de prieteni si genereaza un fel de "efect viral" - deoarece expansiunea relatiilor este similara cu o epidemie. Farmecul este ca un "prieten" pentru care nutresti o anumita simpatie sau afinitate garanteaza intr-un fel calitatea prietenilor sai, astfel incat dezvoltarea relatiilor noi este ghidata in mod firesc si evita hazardul. Se spune ca in astfel de retele functioneaza "sisteme de reputatii". 

Sistemul de reputatii este extrem de important si in LinkedIn, o retea asemanatoare, care este insa specializata pe relatii de business. Functioneaza deopotriva si ca un sistem de "head hunting", apropiind pe aceeasi cale - prin cunostinte intermediare - ofertanti si cautatori de joburi. Este evident ca "apropierea" (numarul mic de intermediari) sporeste increderea intre potentiali parteneri, prin acelasi fenomen de reflectare a reputatiei. Un alt exemplu de retea cu pronuntat caracter social este LiveJournal, care imbina sistemul cercurilor de prieteni cu comunitati de interese si jurnale web (blog-uri), ceea ce asigura o fascinanta dinamica si posibilitati extrem de diverse de relationare. Este interesant ca, spre deosebire de lumea reala, "prieteniile" din LJ nu sunt simetrice - pot sa trec un utilizator in lista mea de prieteni fara ca aceasta sa implice reciprocitate - ceea ce genereaza o retea mult mai densa de conexiuni.

Ideea de a pune in relatie oameni cu interese similare si-a gasit insa si alte modalitati de aplicare. De exemplu del.icio.us (chiar aceasta este si adresa web a serviciului) este un sistem de "semne de carte" (bookmarks) memorate in Internet. In prima instanta, un astfel de serviciu este util pentru persoane care lucreaza pe mai multe calculatoare (de pilda la birou si acasa). Insa curand se dezvaluie caracterul "social" al serviciului: pentru fiecare adresa memorata, serviciul furnizeaza automat o lista a tuturor utilizatorilor care au memorat aceeasi adresa. Pe aceasta cale pot sa vad listele de semne de carte ale altor utilizatori, pot sa ma "abonez" la listele care-mi par relevante si chiar sa iau legatura cu utilizatorii respectivi. Subiectele de interes comun se releva foarte repede. 

Exista insa si cai mai directe. Situl "43 Things" isi invita vizitatorii sa-si formuleze obiectivele cele mai importante sau arzatoare (cel mult 43) dupa care nu face altceva decat sa-i puna in legatura cu altii utilizatori care au aceleasi obiective si ii invita ca, eventual, sa relateze progresele realizate sau esecurile suferite in incercarea de a atinge unul sau altul dintre obiective. Se poate naviga prin intreaga retea, se pot da sau primi sfaturi si asa mai departe.

Nu este surprinzator ca aceste retele sociale din Internet atrag un numar urias de membri si au inceput sa genereze venituri substantiale. Pe de alta parte, se dovedesc a fi o adevarata mana cereasca pentru sociologi, care au pentru prima oara sansa sa studieze "pe viu" interactiunile in grupuri mari de oameni.