Abonamentele de sănătate au o istorie de aproape 18 ani în România. Ele au făcut practic cunoştinţă pacienţilor cu serviciile de medicină în cadru privat, iar creşterea numărului de companii care au oferit asigurarea ca beneficiu angajaţilor a condus la dezvoltarea pieţei până la o valoare de peste 200 de milioane de euro. Între timp, serviciile s-au rafinat, aşteptările pacienţilor au crescut, iar asigurările private de sănătate, principala formulă utilizată în ţările vest-europene, reprezintă în România o piaţă cu o valoare de 10% din cea a abonamentelor. Vorbim despre o preferinţă a pacientului, despre diferenţe în cadrul legislativ sau despre jucători mai agresivi sau mai puţin interesaţi de piaţa locală?

„Îi felicit pe cei care au lansat abonamente medicale, pentru că au creat o piaţă“, spunea Theodor Alexandrescu, preşedintele Metropolitan Life, în deschiderea evenimentului ZF Pharma, organizat în luna septembrie de Ziarul Financiar. Discuţia legată de dilema asigurări versus abonamente a fost subiectul principal al anului în industria serviciilor medicale private, unde asigurătorii încearcă să îşi ofere serviciile intrând într-o competiţie dură cu oferta făcută de clinicile private, care vând abonamente medicale în special către companii.

„Abonamentele medicale au apărut pe piaţă într-o perioadă când apăreau şi companiile multinaţionale în România: ne-am dezvoltat constant pentru a oferi oamenilor o alternativă reală la serviciile publice“, spune Fady Chreih, director executiv al reţelei private de sănătate Regina Maria. Oficialul de la Regina Maria explică şi de ce s-au putut dezvolta clinicile private care au fost în piaţă încă de la început: „Tot ce a însemnat încasări din abonamente a fost integral reinvestit pentru a putea deschide policlinici în Bucureşti şi în celelalte oraşe în care deserveam cel mai mare număr de abonaţi. Ulterior, am obţinut surse suplimentare de finanţare pentru a creşte gama serviciilor, pentru a procura tehnologia de ultimă generaţie şi pentru a angaja medicii cei mai experimentaţi şi mai valoroşi din piaţă“. 

În timp ce clinicile private au de partea lor timpul în care au putut construi business pe piaţa locală, principala obiecţie a asigurătorilor este aceea că abonamentul medical a evoluat de-a lungul timpului dintr-un serviciu preplătit cu beneficii definite oferit de clinică într-un pachet cu servicii nelimitate, ceea ce înseamnă o cvasiasigurare. Iar acesta ar fi principalul obstacol în calea dezvoltării sectorului asigurărilor de sănătate, aflat la cel mai scăzut nivel dintre statele Uniunii Europene. Exemplul polonez este scos în faţă de asigurători: statul a limitat valoarea abonamentelor la 3 euro lunar, asigurările încep să ia amploare, iar investitorii au devenit tot mai activi. „Nu suntem împotriva abonamentelor, putem convieţui. Dar trebuie să o facem în condiţii egale de deductibilitate. În condiţii egale, diferenţele sunt semnificative. Când ai un abonament, mergi doar la clinica unde ai abonamentul. Când ai asigurare, mergi unde vrei tu“, subliniază Alexandrescu.