În primul rând nu există în DEX o definiţie pentru «corporatist»“ spune pe blogul personal Tudor Galoş, consumer marketing manager în cadrul Microsoft. Galoş observă că în DEX termenul este explicat cumva cu sens peiorativ: „care ţine de corporatism şi de ideologia lui, privitor la corporatism şi la ideologia lui“. „Niciunul dintre cei care folosesc acest cuvânt nu ştiu prea bine să îl definească“, spune el încercând să apere categoria socială din care face parte. Observă totuşi că mulţi îşi ratează viaţa nealocând timp pentru familie sau pentru viaţă în general.

„Corporatiştii din Pipera s-au legat cu lanţurile de birou: Protestăm împotriva zilelor libere de Paşti.“ Aşa sună titlul unui articol pamflet de pe unul din site-urile de umor din România, menit să ironizeze programul de muncă al angajaţilor din multinaţionale, care spuneau în pamfletul cu pricina că „este inacceptabil ca în secolul XXI să se dea zile libere pentru un eveniment care s-a petrecut acum aproape 2000 de ani“.

Glumele şi clişeele legate de corporatişti pornesc însă de la o situaţie reală. Andrei are 25 de ani, este programator şi lucrează într-una dintre clădirile de oţel şi sticlă din Piaţa Victoriei. Munceşte cel puţin 10-12 ore pe zi şi spune că nu îi place situaţia în care a ajuns.

„Cei de la serviciu îmi impun un volum de muncă atât de mare încât nici dacă aş sta continuu la muncă, 24 din 24, nu aş reuşi să termin.“ Tânărul spune că a discutat în repetate rânduri cu şefii lui şi a obţinut zile libere în contul orelor suplimentare muncite. Nu a fost pe deplin mulţumit, pentru că oricum i se reportaseră alte 15 zile din anul anterior. „Aş putea să-mi iau anul acesta două luni de concediu. Dar întrebarea este: chiar pot?“

Ca să îl împiedice să îşi dea demisia, şefii i-au majorat salariul cu 10% şi îi oferă o zi de concediu în fiecare săptămână pentru orele lucrate: „Probabil când o să plec din firmă îmi vor plăti zilele de concediu, pentru că prea curând nu am cum să le iau“. Cât despre viaţa personală, spune că şi-a cunoscut iubita la masa de prânz, ea lucrează un etaj mai jos, şi nu ar avea timp să găsească pe cineva în afara serviciului.

Câştigă bine, dar sunt deprimaţi pentru că nu au când să se bucure de bani.“ Andrei a observat că trei sferturi dintre colegii lui sunt deprimaţi, motivul fiind acela că „deşi câştigă bine, nu reuşesc să se bucure de banii pentru care muncesc şi îşi pierd scopul în viaţă“.

Comportamentul observat de Andrei se regăseşte în rândul majorităţii angajaţilor din Bucureşti: studiile arată că unul din şase cazuri de depresie are printre principalii factori generatori stresul la locul de muncă. Andreea Enache a deschis la finele anului trecut clinica Bellanima, destinată tratării persoanelor cu probleme de depresie.