Andre Naniche a crescut vorbind zi de zi la scoala limba engleza, acasa cu parintii limba franceza (tatal sau fiind francez la origini), iar cu bunica sa rusoaica a vorbit limba rusa in fiecare zi, dupa cina, timp de 15 sau 16 ani. Limba rusa invatata de la bunica sa l-a ajutat atunci cand a vrut sa acumuleze experienta peste Ocean si a fost trimis direct in Kazahstan si apoi in Rusia. In Rusia a stat 10 ani, iar in ultimii trei, cand lucra in joint-venture-ul TNK-BP, lucrurile au inceput sa se complice pentru expati: "Rusia incepuse sa atraga din ce in ce mai multi petrodolari si rusii au realizat ca pot face lucrurile singuri mai bine si mai ieftin; astfel ca in ultimii doi ani, multe companii au inceput sa iasa din Rusia".

Naniche s-a gandit si el sa plece din Rusia si si-a depus CV-ul la o companie de head-hunting, care l-a sunat dupa putin timp si i-a spus ca o companie este interesata de el pentru functia de director general. Dupa intalnirea cu Dinu Patriciu la Viena, Naniche a venit imediat in Romania, iar in februarie 2006 a preluat postul, care prevede conducerea de zi cu zi a operatiunilor Rompetrol. "Lucrurile au decurs foarte repede si am spus «da» inainte sa vin in Romania, sa vad despre ce e vorba aici, deoarece m-am inteles din prima foarte bine cu Dinu (Patriciu - n.red.)", spune Andre Naniche.

Imediat dupa ce a venit, a pus in aplicare o noua forma de organizare a companiei, pe business unit-uri (pana atunci, toate companiile din grupul Rompetrol raportau separat datele, chiar daca pe alocuri domeniile de activitate erau aceleasi): "Din dorinta de a usura conducerea unei companii care creste foarte repede am luat decizia de a imparti compania pe divizii. Organizatia in sine trebuie reorganizata cateodata pentru a o face mai eficienta". Naniche spune ca dezvoltarea in urmatorii trei ani a celor patru divizii va face compania mai atractiva pentru investitori, odata ce va fi listata la o bursa straina.

Deocamdata, Naniche ia lectii de romana de doua ori pe saptamana. Nu pentru ca nu s-ar intelege bine cu toti colegii in engleza, dar mai ales pentru ca "se intampla foarte des ca in sedinte cineva sa se infurie sau, mai bine zis, sa devina emotional si sa o dea pe romana". Daca anul trecut nu intelegea nimic din ce ziceau colegii "emotionali", acum intelege cam 40% din cuvinte. E un procent bun.