Imediat dupa ce a aflat rezultatele exit poll-urilor, Traian Basescu s-a grabit sa declare ca diferenta de voturi dintre Uniunea PSD+PUR si Alianta "se incadreaza in marja de eroare de 3%", ceea ce inseamna ca spera intr-o rasturnare a rezultatului dupa numararea voturilor. Dar care marja de 3%? Primele estimari pe baza de exit poll au compus peisaje extrem de diferite: sondajul CURS indica, intr-adevar, un decalaj de 3% intre cele doua forte politice, dar sondajul Metro Media Transilvania/INSOMAR avansa un decalaj de sase procente.

La capitolul candidati la Presedintie, diferenta dintre estimarile institutelor de sondare era la fel de mare: rezultatele Metro Media Transilvania/INSOMAR indicau o distanta de noua procente intre cei doi (pentru rezultatele de pana la ora 19,30, usor redus ulterior la circa opt procente in cele de la ora 21.00), in timp ce sondajul CURS arata o distanta de sase procente. Luni seara, dupa numararea a aproape 70% din voturi, Nastase si PSD+PUR isi devansau rivalii cu  circa sase, respectiv patru procente.

Nu e greu de observat ca institutele de cercetare au produs si pe parcursul campaniei concluzii net diferite in privinta intentiilor de vot. In ultima saptamana, de pilda, CURS vorbea de o distanta de zece procente intre Nastase si Basescu, respectiv sapte intre PSD+PUR si Alianta, in timp ce CSOP intorsese scorul, avansand o diferenta de mai putin de jumatate de procent in favoarea lui Basescu si a Aliantei. 

Cum se explica fenomenul? La alegerile din 1996, atat sondajele din campanie, cat si exit poll-urile (realizate atunci de CURS, IMAS si IRSOP) reusisera sa surprinda corect diferentele dintre principalele forte politice. Imprecizii au inceput sa apara la scrutinul din 2000, pentru ca la alegerile din acest an tendinta sa se consolideze - e vorba si de diferentele dintre estimarile institutelor, si de cele dintre estimari si rezultatele finale ale voturilor. Chiar daca si in 1996 obiectivitatea institutelor a fost contestata de partidele care aratau prost in sondaje, acum insa contestarea a ajuns regula. 

Lasand la o parte variabilele obisnuite - modul de esantionare pentru exit poll-uri sau faptul ca intotdeauna sunt cetateni care nu-si declara adevaratele optiuni electorale - diferentele mari de anul acesta sunt motivate de faptul ca sondajele de acum sunt comandate de fortele politice sau de institutii de media suspectate de apropierea fata de putere sau opozitie (vezi cazul de la alegerile locale din vara, cand Alianta si PRM au cerut TVR sa faca publice criteriile, inclusiv cele financiare, de selectie a ofertelor la licitatia pentru exit poll-uri). 

In urma cu opt ani, sondajele erau facute de institutele de cercetare din propria lor initiativa, motivata de dorinta lor de a se afirma pe piata. Acum, institutele nu de nume pe piata au nevoie, ci de bani, iar scopul lor este de a-si multumi clientii, respectiv de a-i infatisa intr-o lumina suficient de buna incat sa poata influenta electoratul in favoarea acestora. 

Cu cat diferenta de procente din sondaje in favoarea unui candidat e mai mare, cu atat cresc sansele ca acesta sa fie votat de mai multa lume. E un principiu limpede de strategie electorala, pe care l-au descoperit si il aplica si politicienii nostri.