Cand scriu acest text, ceasul de la Universitate arata fix 100 de zile pana la data integrarii. Cand el va aparea, raportul Comisiei Europene va fi fost facut public si sper ca nu s-a schimbat nimic - 1 ianuarie, fara stegulete, masuri de acompaniament, parteneriat, verificari, conditionalitati.

Fara stegulete? De ce? Erau interesante, introduceau o nuanta de concretete pe care ma indoiesc ca formularile de genul "accompaning measures" o vor pastra. Nu, ce vreau sa spun nu este ceea ce ati fi tentati sa credeti, ca uite ce putin timp mai este si cum sa ne pregatim cat mai bine si bla, bla...

De fapt cred ca nu mai avem nimic de facut si ca deciziile au fost luate. Nu avem adversari care sa sara in jurul nostru dezarticulati, masinile explodeaza pe la altii, care poate nu s-au concentrat destul, cladirile nu se darama decat pentru a face loc cartierelor rezidentiale, iar alienii par destul de convinsi in a ne accepta. Dar ca sa iasa filmul frumos si cu happy-end, cred ca restul zilelor pana la 1 ianuarie ar trebui sa fie momentul nostru de concentrare si de introspectie.

Comisia nu a dorit sa transforme romanii si bulgarii in europeni de mana a doua si de aceea a renuntat la clauzele de salvgardare, care, desi prezente in legislatie de peste un deceniu, nu au fost aplicate niciodata. Este o ultima ingaduinta, dupa alte o sumedenie. Hai in schimb sa ne dam stegulete singuri.

Primul, de o culoare incerta, este legat chiar de europenism de mana a doua. Nu poti fi "second hand" decat daca te simti asa si daca te comporti ca atare. Romanii au suferit in ultimii ani o alterare a sentimentului national, acela curat si frumos, nu cel extremist, nu sovin. Pe site-ul unui cunoscut scriitor american, unde am intrat saptamana trecuta, exista o rubrica "X citeste, asculta, va recomanda", iar una din recomandari era aceea de a sarbatori ziua steagului. Cata lume stie ca aceasta zi exista si in Romania, cati stiu data exacta si cati chiar participa, lipsiti de obligatii, la sarbatoare. Si este cel mai putin important exemplu... Iar pana la proiectul Europei unite, daca va fi sa se realizeze vreodata, de la 1 ianuarie vom avea 27 de individualitati europene, de caractere puternice care se vor imbratisa oficial in fata aparatelor de fotografiat, dar care se vor lupta intr-un fel sau altul pentru a se impune. Avea-vom suficienta vana pentru asta? Sa meditam.

Un alt stegulet la civism si responsabilitate. Nu voi inceta sa recomand oricui o carte - "Punctul critic" de Malcom Gladwell - care ofera raspunsuri pentru multe din problemele romanilor la acest capitol. Se vorbeste acolo de teoria geamului spart: intr-un loc cat de cat ingrijit un singur geam spart induce in constiinta publica posibilitatea ca se poate si este acceptata o anume stare de lucruri; in scurt timp vor aparea nenumarate geamuri sparte, gramezi de gunoaie si o crestere a infractionalitatii. Gladwell ofera chiar exemplul orasului New York, confruntat la mijlocul deceniului sapte cu o violenta si cu o infractionalitate excesive. Zece ani mai tarziu numarul violentelor scazuse la valori incredibile si asta nu din cauza unor superpolitisti care s-au concentrat si au rupt tot, ci pentru ca newyorkezii au fost obligati sa plateasca la intrarea in metrou, pentru ca vagoanele metroului n-au mai fost acoperite cu grafitti-uri (sase ani s-au razboit numai pentru asta) si pentru ca orasul a fost salubrizat corespunzator. S-a creat o imagine si o stare de spirit in care infractionalitatea pur si simplu nu s-a simtit bine si s-a retras. Uite un exercitiu pentru municipalitati, unde este nevoie, desigur... Un stegulet pentru prosperitate, ideea fiind preluata din cartea unui cunoscut analist economic pe care o citesc acum. Cred ca unul din principalele motive care au facut posibila revolutia din 1989 a fost nazuinta romanului de a trai mai bine. Si chiar daca la nivel declarativ ideea de prosperitate a fost prezenta, la modul concret s-au facut prea putine, mai importante dovedindu-se mimarea jocului democratic sau capitalist. "Eu" s-a dovedit mai tare decat "noi", asa ca romanul acela statistic mi se pare a fi in prezent cel mai expus si cel mai putin aparat.  Iar importanta lui nu mai trebuie subliniata: din aceasta zona creste clasa de mijloc, de aici trebuie sa apara serviciile si intreprinzatorii. Ar mai fi un stegulet la sanatate, care ar trebui sa inceapa o campanie de vaccinare antiisterica... Si mai sunt si altele, avem 100 de zile sa le descoperim.

Unele din cele de mai sus nu si-ar avea locul intr-o revista de afaceri. Dar cred ca lumea afacerilor nu poate fi rupta de restul societatii, legaturile fiind multe si puternice. Stiti ce ma deranjeaza cel mai mult pe strada? Rupturile de fatade: ia cineva un spatiu si il face boboc si afara si inauntru. Dar daca alaturi ranjeste had o fatada prabusita, efectul e nul, iar imaginea grotesca. Iar responsabilitatile nu pot fi delimitate net, de aici pana aici, nici macar in materie de fatade.