Am încheiat al doilea an al pandemiei, şi sperăm, ultimul; un an interesant pentru tehnologie, în România şi în lume. A fost o continuare a elanului marcat de 2020, cu muncă hibridă, multă zarvă în domeniul inovaţiei, finanţări uriaşe disponibile în buzunarele fondurilor de investiţii de capital de risc şi planuri guvernamentale ambiţioase în zona digitalizarii, atât la nivel local, cât şi la Bruxelles, capitala Uniunii Europene.

Bogdan Florea, CEO, Connections

Mirajul lumilor virtuale, reîncălzit de Mark Zuckerberg prin anunţul lansării Metaverse, la 18 ani de la apariţia Second Life şi cel al tranzacţionării activelor nonfungibile prin NFT-uri, tranzacţii de milioane de euro în spaţiul virtual, toate acestea sunt mugurii unui concept denumit sofisticat, phygital – fuziunea între realitatea virtuală şi spaţiul fizic. Aşadar, tehnologia este aici să rămână, şi, vrem-nu vrem, tendinţele intrinseci de evoluţie ale umanităţii ne împing spre adopţia digitalizării la toate nivelurile: personal, profesional, societal. La scară globală, 2022 va aduce intensificarea hiperautomatizării, cu tot cu creşterea adopţiei de instrumente bazate pe inteligenţă artificială. Automatizarea proceselor de business este efectul deciziilor luate în funcţie de seturile de date puse la dispoziţia algoritmilor utilizaţi. Interpretarea datelor nestructurate care guvernează proceselele cognitive decizionale ale creierului uman reprezintă provocarea pe care inginerii trebuie să o depăşească pentru a obţine randamente semnificative pentru organizaţii şi o experienţă extinsă pentru clienţii acestora. Aşadar, robot process automation, machine learning şi artificial intelligence, data analytics – toate sunt tehnologii a căror adopţie va creşte semnificativ în acest an. Cererea extrem de mare de resurse în domeniul IT transformă competiţia între actorii din industria tehnologiei digitale din lupta pentru clienţi în lupta pentru creiere. În siajul acestei presiuni crescânde pentru personal din ce în ce mai bine calificat, conceptul de low-code/no-code se dezvoltă în ritm alert, aducând cu el alte provocări. Ideea de platforme low-code/no-code se bazează pe principiul dezvoltării accelerate de aplicaţii de business, în general, prin efortul echipelor de business, mai degrabă decât prin cel al personalului IT. Conceptul pleacă de la principiul că oamenii de business, înţelegând fluxurile proceselor, constrângerile, excepţiile şi modelele de date pot, cu efort tehnic minim, beneficiind de astfel de platforme, să dezvolte şi să menţină aplicaţiile necesare mai agil şi mai ieftin decât un departament de dezvoltare software. De aici a apărut nevoia unor astfel de platforme care să dea putere şi control echipelor de business, ele fiind susţinute, bineînţeles, la nivel core, de platformă, de producătorii de tehnologie. Explozia low-code/no-code vine cu propunerea de valoare a reducerii dependenţei de programatori şi firme furnizoare de soluţii software, doar că...drumul e lung, tehnologia ridică probleme, şi, momentan, no-code înseamnă mai mult low-code, iar nevoia de integrări cu sistemele legacy şi cea de expunere de date în frontend mută povestea frumoasă într-un coşmar de implementare pentru generarea de funcţionalităţi complexe de business. Democratizarea datelor – accesul facil la informaţii despre clienţi şi preferinţe – împreună cu algoritmi din ce în ce mai sofisticaţi de analiză şi modelare a datelor sunt trendurile cele mai importante în industrii legate de consum pe scară largă, aşa numitele „consumer goods industries”.  Democratizarea datelor se corelează direct cu un alt concept-vedetă a anilor care vor veni – ROX (return on experience), care măsoară valoarea unei investiţii în raport cu exprienta clienţilor, a angajaţilor şi a leadershipului. Preocupările pentru creşterea competenţelor în securitate cibernetică, extinderea conceptului de active tokenizate (reprezentarea digitală a activelor fizice) pe baza de blockchain, explozia tehnologiilor de realiate virtuală şi augmentată (întreţinută de trendul Metaverse), toate sunt feţe ale aceluiaşi cub rubik, care se numeşte phygital. Dacă satul global migrează în Metaverse, ce face satul local? România este, ca mai tot timpul, undeva la intersecţia între adopţie timpurie a noului şi încremenirea în regatul hârtiei. Suntem o ţară contradictorie, în care interacţiunea cetăţeanului cu statul este încă bazată pe cereri, documente inutile şi, câteodată, ştampile, în paralel cu start-up-uri de tehnologie de succes, care urmează modelul UiPath. Din acest punct de vedere, 2022 va fi un an cu multe finanţări şi poate, cu alte companii româneşti migrate deja în SUA sau Marea Britanie, cu sediile centrale şi cu o mare parte a managementului. Mediul privat va continua să se dezvolte cum poate, în paralel cu o administraţie cu picioare de lut, condusă de o clasă politică incapabilă să înţeleagă spiritul vremurilor. Previzionăm în 2022 o creştere continuă a bugetelor de investiţii în tehnologie la nivel global, cu posibilitatea ca volumul total să atingă 4 trilioane la sfârşitul anului 2022 (o creştere de 5,5% faţă de 2021, conform Gartner. Campionii digitalizării vor fi, în continuare, jucătorii din industria serviciilor financiare şi telecom. Estimăm creşteri importante şi în sectorul energiei şi al utilităţilor, în healthcare şi în retail. O notă aparte merită menţionată pentru ESG – conceptul care leagă businessurile de sustenabilitate şi conservarea mediului ambiant. Evoluţiile accelerate la nivelul Uniunii Europene vor influenţa în mod decisiv şi economia României, urmând să ajungem, probabil, şi noi, la masa critică ce poate împinge ecosistemul ESG spre adopţie pe scară largă. Digitalizarea este strâns legată de ESG – atât la nivelul instrumentelor/toolurilor care vor trebui dezvoltate pentru a susţine infrastructură legislativă, cât şi din perspectiva stricto sensu a ideeii de sustenabilitate. Transformarea digitală presupune reproiectarea proceselor de business din organizaţii, un moment prielnic, de altfel, pentru a pune pe tapet şi conceptele de mediu, componentă socială şi guvernanţă. Corelarea obiectivelor digitalizării cu cele induse de ESG poate genera, în călătoria digitală a unei companii, o experienţă cu adevărat modernă şi de impact pentru consumatorii/clienţii finali.