Există o companie numită Black Duck Software, care are un business interesant: oferă consultanţă şi software care să ajute companiile să "înghită" software open source. Pentru ca să facă treaba asta, are nevoie de informaţii cât mai exhaustive despre ce se întâmplă în lumea open source, aşa că a creat un catalog public al proiectelor şi al contribuitorilor. Se cheamă Ohloh şi foloseşte nişte softuri (crawlers) care vizitează periodic cam o jumătate de milion de aşa-numite "repositories" (locuri unde se adună codul şi alte resurse legate de un proiect software) şi centralizează diverse date, precum câte modificări au survenit la fiecare proiect şi cine sunt cei ce le-au comis. Desigur, cu ajutorul acestor date, Black Duck Software ştie care sunt proiectele cele mai active, care sunt cele mai populare, care trag să moară şi tot fel de alte lucruri utile. Pe mine m-au interesat mai degrabă cifrele totale şi am aflat că e vorba de 553.548 de proiecte active, însumând cam 17 miliarde de linii de cod aduse de peste un milion şi jumătate de programatori.

De fapt, toate aceste numere ar trebui înmulţite cel puţin cu doi, pentru că foarte multe proiecte nu sunt înscrise. Am avea vreo trei milioane de "hackeri" care lucrează (în mare măsură fără să fie plătiţi) la nişte programe pe care le folosim cu toţii, de multe ori fără să ştim (de exemplu, faptul că vedeţi în browser o pagină web poate implica numeroase softuri open source, de la un server Apache până la un server Mozilla). Acum ar trebui să mai adunăm numărul celor ce contribuie la numeroase alte proiecte colaborative (Wikipedia este doar unul dintre ele), plus cei care recenzează cărţi la Amazon (sau în bloguri şi forumuri), cei ce semnalează articolele de presă în situri precum Digg, autorii care-şi publică lucrările sub licenţa publică Creative Commons şi încă mulţi alţii care, într-un fel sau altul, contribuie voluntar la "ceva" ce ne va folosi tuturor. Cu siguranţă, totalul ar depăşi populaţia unei ţări nu tocmai mici.

Mulţi au văzut în această amplă mişcare o nouă formă de socialism şi i-au dat imediat un nume: socialism digital. Ba chiar au constatat că lozinca fluturată de comunişti "de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi" este mult mai valabilă pentru această formă de socialism decât pentru societăţile care au încercat să pună în practică marxismul. Clay Shirky explică în schimb acest curent prin "surplusul cognitiv" apărut după ce s-a ajuns ca oamenii să lucreze doar opt ore pe zi şi doar cinci zile pe săptămână. Kevin Kelly vede însă aici mai degrabă un popor de libertarieni. În fine, mulţi au vorbit de anarhism, pentru că, în aparenţă, această formă de "peer-production" şi distribuţie gratuită subminează bazele economiei capitaliste. Dar, după o perioadă de reticenţă, capitalismul s-a lăsat ispitit de fructele acestei mişcări şi nu mai trebuie să ne mirăm că marile burse ale lumii sunt susţinute de sisteme informatice care rulează Linux.

La sfârşitul secolului trecut, John Barlow vorbea de "dot-communism" şi era de părere că internetul (cel care a făcut posibilă toată această "cooperativă" digitală) va conduce la un fenomen ciudat: întreaga forţă de muncă va ajunge să fie compusă din agenţi liberi. Ideea sa era inspirată de constatarea că toate aceste proiecte comunitare funcţionează eficient în lipsa oricărei organizări formale, în lipsa unei ierarhii şi în lipsa unei agende. Mult mai târziu s-a inventat termenul de "peer-production" şi acelaşi Shirky a teoretizat "puterea organizării fără organizaţii", însă ideea lui Barlow rezistă: într-un fel sau în altul, devenim tot mai mult "freelancers", iar internetul ne permite să ne valorificăm din ce în ce mai mult acest statut. Am lucrat doi ani de zile la un proiect de mare amploare fără să mă întâlnesc niciodată cu cea mai mare parte dintre colaboratori.

Din nou, capitalismul valorifică această metodă de producţie (probabil că aceasta este cea mai mare virtute a capitalismului: e capabil să-şi însuşească toate ideile, chiar şi pe cale care par să-l contrazică). Elance, o companie care intermediază contracte pe termen limitat între companii şi "agenţi liberi" din întreaga lume, estimează pe baza unui sondaj că peste cinci ani 54% din întreaga forţă de muncă a companiilor axate pe manipularea de informaţii va fi formată din freelanceri colaborând prin internet. Însă spiritul corporatist nu vrea să cedeze, aşa că a inventat un "digital cubicle": softuri precum Tahometer vor monitoriza fiecare ecran al truditorului de la celălalt capăt al lumii.