Vicepreşedinte la Fondul Proprietăţii de Stat. Avea un birou modest, de vreo patru metri pătraţi, mobilat spartan. Dar mirosea bine acolo şi întâlnirile erau plăcute. Rămâneam împreună şi îmi zâmbea: "....aşa?!" Şi stăteam de vorbă, sărind de la privatizări la mici cancanuri sau la teorie economică şi la filozofia aceea specială a discuţiilor bărbăteşti.

Analist economic şi invitat de onoare la întâlnirile organizate de organizaţii civile dezvoltate sub aripa defunctului PD. În mijlocul costumelor negre şi cămăşilor umile de jurnalişti, un Bogdan Balthazar cu sacou elegant din piele, pantaloni bej, asortaţi, fără cravată, elegant, bine dispus, plin de vervă. Şi de două ori la rând colţul de masă la care stătea - un soi de tiranozaur al mobilierului corporatist de astăzi - cade, iar sacoul acela minunat încasează pahar de apă după pahar de apă. "Dom'ne, masa asta e pericol social", constată, dar zâmbeşte în continuare, la fel de elegant şi de destins.

Cu bancherul BB nu m-am mai intersectat, dar mi s-a părut că banca nu l-a schimbat.

Calm, citit, prietenos, elegant. Un om.