„Parcă nici nu mai simt sărbătorile”, spunea deunăzi o vecină cu care am schimbat câteva cuvinte, iniţial din gama informaţiilor legate de vreme, dar brusc în conversaţia destinată doar simplului salut, a intervenit tema alegerilor, a politicii, a sentimentului profund de dezgust faţă de starurile de pe scena celor „puternici”. Ceea ce m-a frapat este că era încredinţată de o anumită informaţie pentru că „aşa a spus” X, în condiţiile în care X este cunoscut la nivel mondial tocmai pentru că mai întâi a spus fix contrariul. Am avut un flash-back cu cursurile de metalogică din facul-tate şi m-am întrebat dacă cumva vreodată p poate echivala non p. Am crezut că vecina, cu vârstă în jurul a 30 de ani, educată, cel mai probabil angajată a vreunei multinaţionale, ar fi mai degrabă genul de om care poate rezona cu cifre, date, fapte. Dar în mod surprinzător, chiar reducând termenii stufoşi de comparaţie, la fel ca şi exerciţiile elab-orate de matematică, când trebuia să calculăm care element este mai mare, a părut complet descumpănită când a avut de comparat doi termeni clari. „Nu ştiu ce să zic...” a fost răspunsul ei în faţa unei opţiuni evidente, de pildă „alege între sănătate şi boală”.

Oamenii acceptă cu mare uşurinţă ceea ce vor să audă.

În plus, tehnicile de manipulare cu cel mai mare efect se axează pe coarda sensibilă. Şi acum a devenit mai uşor ca oricând, pentru că volumul de date este uriaş, iar în me-diul digital putem fi targetaţi exact prin fereastra de interes la care rezonăm cel mai mult. Suntem bombardaţi de materiale care oferă frânturi din peisaj, iar dacă algoritmii sunt folosiţi pentru promovarea unui produs sau serviciu banal, cum ar fi alegerea unui aparat electrocasnic sau a vreunei reţete de preparat cozonaci, nu la fel stau lucru-rile şi când vine vorba de credinţe, ideologii, iar mai nou opţiuni politice. Prea puţini dintre noi au mai experimentat vreodată sentimente atât de puternice legate de politică, iar radicalizarea pentru noi era ceva ce vedeam la ştiri, reportaje din alte locuri, aflate la mare distanţă – fizică, emoţională şi chiar economică – de noi. Iar vocea celor care au experienţa schimbării de regim care a permis ascensiunea comunismului fie nu e ascultată (încadraţi fiind la capitolul prea bătrâni ca să mai conteze), fie este acopertită de zarva uriaşă din mediul digital, locul în care şansele de reuşită în tărâmul manipulării sunt uriaşe. În acest mediu şi războaiele sunt mai ieftine decât cele purtate pe teren.

Tinerii alegători din zonele-cheie ale alegerilor sunt expuşi la videoclipuri false generate de AI, care conţin lideri politici, dezinformare şi secvenţe pline de comentarii abuzive, relata BBC încă din vara anului trecut, cu luni înainte ca acest fenomen să ne invadeze şi nouă vieţile. Cu TikTok devenind un nou teren de luptă pe reţelele sociale în campania electorală, partidele politice au început un război de meme pe aplicaţie pentru a ajunge la publicul tineri-lor alegători. Un proiect BBC destinat să investigheze conţinutul promovat de algoritmii reţelelor sociale a de-scoperit – pe lângă montajele amuzante – că tinerii de pe TikTok sunt expuşi la conţinut înşelător şi diviziv. Acesta este distribuit de toată lumea, de la studenţi şi activişti politici până la comedianţi şi conturi anonime ase-mănătoare cu boţii, mai relatează publicaţia citată.

Dat fiind că fenomenul manipulării din mediul digital la o amploare care că alarmeze întreaga lume este relativ re-cent, prea puţine date există pentru a creiona dimensiunea actuală. Mai mult, fenomenul este în permanentă creştere, astfel încât cel mai probabil eventuale date ale vreunor studii ar fi depăşite. Este doar începutul, iar în viitor va fi tot mai complicat de cernut, de decelat între informaţii şi valoarea lor, cu atât mai mult cu cât şi sursele de referinţă pierd din credibilitate sau din relevanţă.

Reţelele sociale nu numai că au adjudecat cea mai mare felie din capitolul de socializare, ci acaparează tot mai mult din sfera de entertainment şi aşa-zisă informare (pe principiul „am văzut un video pe platforma a, b sau c”). Dar mediul digital nu poate fi evitat nici în viaţa profesională şi nici în cea de zi cu zi, astfel încât suntem captivi în acest univers. Nici nu ne putem rupe de reţelele sociale – din diverse motive – decât dacă adoptăm modelul traiului în pustietate, care nu este o opţiune pentru toţi. Astfel încât, oricât de conştienţi am fi de acest risc, suntem ţinta per-manentă a dezinformărilor şi manipulărilor. Cu atât mai mult pe un fond de revoltă, nemulţumire, muguri de ură. 

„Anul nou care n-a fost”, despre care unul dintre prieteni spune că este film de Oscar, redă magistral atmosfera din perioada comunismului. Şi atunci, ca şi acum, conducătorii supremi au crezut şi cred că masele sunt amorfe, că n-au putere, că pot fi mânate. Lucru valabil până la un punct.    ■