În toamna anului 2008, când Google a lansat Chrome, m-am întrebat împreună cu toată lumea de ce are nevoie Google de propriul său browser, mai ales în condiţiile în care era în continuare principalul susţinător al fundaţiei Mozilla şi, implicit, al browserului Firefox. Supoziţia mea a fost că Google nu intenţiona să se angajeze într-un nou război al browserelor, că doar expunea o "probă de concept" şi o tehnologie de compilare dinamică a codului JavaScript, pe care şi-o dorea preluată de alţi producători. Desigur, un JavaScript mai rapid ar fi sporit atractivitatea aplicaţiilor sale din web. Am greşit atunci, pentru că, încetul cu încetul, Chrome a început să capete popularitate, iar cota sa de piaţă a crescut în mod constant de atunci. Deşi se părea că această creştere se face pe seama utilizatorilor Firefox, s-a dovedit că, de fapt, aderenţii veneau mai degrabă de la Microsoft Internet Explorer, a cărui cotă a scăzut continuu.

În această primăvară, rapoartele Statcounter au consemnat faptul că pentru o zi (18 martie) Chrome a depăşit Internet Explorer. Însă graficele care desenau tendinţele indicau foarte clar unde se va ajunge: în săptămâna 14 - 20 mai 2012, Chrome a avut 33,76% dintre utilizatori, iar IE doar 31,94%, în vreme ce Firefox se menţinea într-o uşoară scădere, pe la 25%. O uşoară creştere a înregistrat şi Safari, care poate fi pusă în relaţie cu creşterea cotei computerelor de la Apple. Nu fără semnificaţie este şi faptul că în zona telefoanelor şi a tabletelor Android, browserul integrat (Robot) a depăşit rivalul Opera. Un alt aspect interesant este că utilizarea Chrome a crescut mai ales în Rusia, Asia şi America de Sud, în vreme ce în Statele Unite şi Marea Britanie, Internet Explorer conduce încă destul de detaşat, iar Europa pare să prefere Firefox. Un alt fenomen constatat de Statcounter este că IE conduce în zilele de lucru, în vreme ce Chrome este mult mai utilizat în weekend-uri, ceea ce indică faptul că multe companii menţin politici care impun Internet Explorer, dar acasă utilizatorii preferă Chrome.

Să notăm totuşi că marja de eroare a acestor statistici este destul de mare, Statcounter monitorizând doar vreo trei milioane de situri web, iar uneori semnăturile browserelor sunt false. Cam la fel procedează şi W3Counter, care încă nu a consemnat schimbarea de lider, dar diferenţa este minusculă şi datele sunt din aprilie. Important este că ambele contoare spun acelaşi lucru despre tendinţe, aşa că este foarte probabil ca în următoarele luni Chrome să fie clar în frunte, deşi statisticile consemnează că recent IE9 (o versiune mult mai bună) a reuşit să se impună în faţa versiunilor mai vechi. Poate că următorul Windows va veni cu o versiune nouă de Internet Explorer, dar impresia dominantă este că mulţi utilizatori şi-au pierdut încrederea în browserele de la Microsoft şi tendinţa generală va rămâne aceeaşi.

Are vreo importanţă? La urma urmei e acelaşi web pe care-l vedem, indiferent de browser. Nu chiar... Pe lângă viteză şi stabilitate, principala atracţie a unui browser o constituie extensiile, iar aici Chrome excelează în primul rând prin modul cum se integrează acestea cu aplicaţiile web de la Google, în special Google Plus şi Drive (adică suita office online). Pe de altă parte, Chrome şi aplicaţiile Google tind să acapareze cea mai mare parte a interfeţei, pregătind astfel terenul pentru noile notebook-uri (sau poate tablete) echipate cu sistemul de operare Chrome OS.

Cam atât despre Chrome, pentru că am rămas dator cu continuarea unor subiecte din săptămânile trecute. Prima se referă la procesul dintre Oracle şi Google privind anumite drepturi de proprietate intelectuală. Noutatea este că juriul a decis că Google nu a violat patentele deţinute de Oracle, ceea ce înseamnă că Oracle nu poate cere despăgubiri bazate pe vânzările de aparate Android şi, prin urmare, Google nu are obligaţia să facă publice datele privind câştigurile pe care le-a avut de pe urma platformei (una dintre mizele majore ale procesului). Partea referitoare la încălcări ale copyright-ului s-a încheiat în coadă de peşte, pentru că juraţii n-au putut să se pronunţe în chestiunile cele mai importante (API-uri şi "fair use"). Indiferent ce va decide judecătorul, una din părţi va cere recurs.

Debutul Facebook pe bursă a fost un fiasco. Computerele s-au defectat, iar băncile care au girat lansarea - Morgan Stanley, JP Morgan şi Goldman Sachs - au compromis ce mai era de compromis. Preţul acţiunilor a căzut şi urmează anchete şi procese. Dar utilizatorilor nu pare să le pese.

Pentru mai multe comentarii ale lui Mircea Sârbu vizitaţi www.bmag.ro/opinii