O sumedenie de intrebari pe care - culmea ironiei - chiar agentul de marketing al unei companii de pensii le-a revarsat, intr-o cascada imposibil de oprit, asupra mea, un posibil (probabil) contribuabil la sistemul de pensii facultative. Intamplarea chiar nu merita redata daca situatia de mai sus n-ar fi venit dupa alte doua, in care agenti de marketing - inabili vanzatori, pseudocunoscatori ai sistemului privat de pensii si platiti la un comision pe care incearca sa si-l maximizeze incheind contracte cat mai consistente - ajung sa distruga si bruma de dorinta pe care o manifesta oamenii fata de pensia facultativa.

Este absolut adevarat ca, luate la bani marunti, pensiile facultative seamana (foarte) mult cu o asigurare de viata cu componenta de economisire/investitie. Principiul e simplu: ce pui de-o parte se strange intr-un cont personal, iar suma este investita de catre compania administrator, castigul urmand sa inmulteasca banii economisiti. La fel de adevarat, in alte tari (precum Bulgaria) asigurarile de viata cu componenta de investire sunt asimilate unei pensii facultative. In Romania insa nu. In Romania, sistemul pensiilor facultative a fost gandit cu totul distinct de orice alta forma de economisire/investire. Explicatia (una dintre ele, pentru ca intre asigurari si pensii sunt ceva diferente de esenta): intr-o mare de neincredere izvorata dintr-un trecut plin de experiente falimentare, sistemul pensiilor private - nou-nascut, supravegheat de o autoritate care doar asta face si reglementat de legii speciale - ar fi trebuit sa ofere prin el insusi o doza buna de incredere. Si, odata lansate primele vanzari de pensii facultative, in luna mai, ceva-ceva rezultate par a fi obtinut, chiar daca nu spectaculoase: cele cinci fonduri facultative au strans peste 8.000 de cotizanti si active de circa 280.000 de euro.

Fara a excela prin entuziasm, romanii par totusi sa ia in calcul si aceasta forma de a economisi pentru varsta pensionarii. Insa in mod ridicol, chiar agentii de marketing ai companiilor sunt cei care risca sa darame increderea si sa taie pofta clientilor pentru aceste produse. Agenti care, in multe situatii (in cazul grupurilor de asigurari care si-au facut si companii de pensii), au fost pur si simplu stramutati de la activitatea pe care o fac de ani buni - cea de a vinde asigurari de viata - spre promovarea fondurilor de pensii. Pentru a putea face acest lucru, legea spune ca trebuie sa parcurga un training, sa dea examen si sa fie autorizati de catre Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Iar posibilitatea lor de a vinde mai multe produse - pensii si asigurari - ar trebui, in esenta, sa insemne pentru client o oferta mai vasta si nicidecum o oferta in care un produs sa canibalizeze un altul.

Si, daca ceea ce se petrece in unele cazuri in vanzarea de pensii facultative nu este chiar un capat de tara (pana la urma, cel ce vrea sa-si faca o pensie are de unde alege astfel incat sa poata evita un agent nepriceput), imaginea care se prefigureaza pentru vanzarea pensiilor obligatorii e un pic mai neplacuta. Riscul vine, de aceasta data nu din nepriceperea agentilor, ci din excesul de zel de care ar putea da ei dovada (platiti fiind in functie de numarul de contracte incheiate). Startul se va da, din cate se vede pana acum, cu 13-14 companii si cel putin 150.000 de agenti de marketing. Piata, pe de alta parte, este de 2,5-3 milioane de contribuabili, iar perioada de subscriere este de patru luni. Altfel spus, fiecare agent ar trebui sa incheie cam 20 de contracte in patru luni. Dar cum 20 de contracte se pot incheia relativ rapid - poate o luna pentru cei mai activi si hotarati? -, reprezentantii industriei de pensii anticipeaza deja ca procentul contractelor dublate ar putea urca spre 40%. Si, cum legislatia actuala prevede ca acei contribuabili ce semneaza mai multe contracte sunt "aruncati" in sistemul de redistribuire automata, atunci nepriceperea agentilor (pentru ca ei ar trebui sa nu vanda celor ce au deja un contract) tot asupra clientilor se va repercuta.

In cazul agentilor de marketing pentru pilonul II, sistemul de autorizare difera putin de cel de la sistemul facultativ, in sensul ca avizul nu se mai emite individual de catre Comisie, ci pe liste intregi de oameni pregatiti si testati de catre administratori. Ramane doar de vazut daca experienta agentilor ce vand (sau nu?!) pensii facultative - alesi din timp, testati in parte si autorizati unul si unul - se va repeta intr-un pilon II pregatit si mai din scurt si in care foamea de piata a companiilor lasa usa deschisa cam oricui vrea sa intre in forta de vanzare.

Balbele agentilor vin sa completeze un tablou in care oamenii sunt aproape totalmente neinformati asupra sistemelor private de pensii. Campania de informare a Comisiei de Pensii a fost atat de timida, incat a fost depasita cu mult de cele strecurate pe ici, pe colo de catre administratori (care nu au avut voie sa-si faca niciun fel de publicitate pana pe 17 septembrie, dar putini au tinut cont intru totul de aceasta interdictie). Cum, necum, totusi, de cateva zile exista si in Romania un sistem de pensii facultative complet - un sistem asteptat de mai bine de zece ani. Totul e acum ca asteptarea sa-si fi avut sensul.