Neaua ninge, ploaia ploua, iar politicienii mint. Sau nu? Nu, nu va speriati! Titlul de mai sus face parte din categoria "afara-i vopsit gardul, si-nlauntru, leopardu’". Departe de mine gandul de a ridica in slavi demonstratiile violente din capitala Ungariei, ca reprezentand vreo culme a democratiei.

La fel de departe, insa - ce-i drept - ideea de a compara (cum s-au repezit unii) manifestatiile din Budapesta cu navalirile minerilor in Bucuresti; sau cea de a-mi freca mainile cu satisfactia ca, in sfarsit, a murit si capra vecinului: s-a distrus mitul unei Europe Centrale mai civilizate decat cea de la Portile Orientului.

Nu. Tocmai pentru ca e vorba despre un fenomen care, aparent macar, nu ne priveste direct, beneficiem acum de o sansa - distanta. O distanta care, insa, inlesneste un exercitiu de care nu am prea mai avut parte - punerea in perspectiva; privitul dincolo de varful nasului. De aici si titlul in aparenta scandalos; daca suntem suficienti de inteligenti, putem trage invatamintele necesare din experienta ungara, fara a trebui sa suportam, totodata, si oalele sparte, deficitul de imagine etc. Pentru ca nu masinile incendiate, bolovanii sau lozincile extremiste sunt semnificative in episodul budapestan. Uitati pentru cateva clipe titlurile din ziare. De manifestatii eminamente politice terminate in confruntari violente lumea a mai avut si va mai avea parte. Betia extremismului n-are frontiere. Si nici prostia. Asta nu inseamna insa ca putem pune egal intre toate demonstratiile care se termina cu arestari si capete sparte, dupa cum nu punem semnul egal intre Ghandi si Hitler doar pentru ca ambii au ajuns in mormant.

Sa o luam babeste. Cazul ungar reprezinta un exemplu tipic de "accident istoric" - unul dintre momentele acelea, putine la numar, dar coplesitoare ca semnificatie, in care istoria da lectii nu in parabole, ci aratand de-a dreptul cu degetul. Altfel spus,  scotandu-ne ochii. Miop sa fii sa nu vezi ca Ungaria nu reprezinta un caz izolat, ci unul mai degraba simbolic. Ceea ce diferentiaza Budapesta de alte capitale europene sau de aiurea e faptul ca aici scheletul - vorba englezilor - s-a impiedicat si a iesit din dulap. Sau, daca preferati varianta americana, gorila de 800 de punzi din sufragerie, pe care toata lumea o ignora cu gratie, a dat, din greseala, cu serviciul de ceai de pamant, facandu-l tandari. Toata lumea are un schelet in dulap sau o gorila in sufragerie - dar nimeni nu vrea sa recunoasca pana cand scheletele nu deschid cu metatarsienele usile sau gorilele nu izbesc cu pumnul in masutele de cafea.

Ceea ce a spus premierul Gyurcsany stia dinainte tot satul. Sau, ma rog, toata primaria macar: politicienii mint. Nu degeaba unul dintre ministrii cabinetului Gyurcsany s-a mirat, candid, de unde si pana unde asa reactie? Ce nu stiati? Ca neaua ninge, ploaia ploua si politicienii mint? Da’ pe ce lume traiti? Ministrul cu pricina a pus, fara sa vrea (gura ce adevar graieste) degetul pe o rana prea mult timp ignorata: politica in lumea occidentala a devenit, in buna masura, o forma lipsita de fond, varianta capitalista a socialistului "noi ne prefacem ca muncim, voi va prefaceti ca ne platiti". Nu va voi plictisi acum cu teorii savante despre cum s-a ajuns aici, cum s-au "cartelizat" partidele etc. Important e rezultatul: in baza morala a oricarei politici nu mai cred nici politicienii, nici electoratul si nici macar politologii. Votul nu mai reflecta principii, ci "gusturi" estetice - care politician ma minte mai frumos. Cei care mai cred sloganurile din campania electorala sunt, zice-se, fie idealisti, fie idioti. In ambele cazuri, irecuperabili. Si totusi. Totusi, Europa de Est mai are inca, din acest punct de vedere, un avantaj. Europa de Est mai are inca de oferit Occidentului o lectie pe gratis. Lectia prospetimii. Scriam in aceasta pagina despre particularitatea politicii in Est, unde linia de fractura ideologica dintre ex- si anti-comunisti nu pare sa se "vindece" cu una, cu doua - si asta nu din cauza politicienilor, ci incapatanarii electoratului de care, vrand-nevrand, politicienii trebuie sa tina seama. Constatarea se aplica si in acest caz. Dupa excesul minciunii oficializate din perioada comunista, putini sunt est-europenii cu stomacul deja pregatit pentru o minciuna la fel de oficializata, dar ambalata putintel diferit. De aici si reactia vehementa a populatiei maghiare dupa confesiunile lui Gyurcsany.

(Nu ma refer aici la cele cateva sute de extremisti, ci la zecile de mii de manifestanti cat se poate de decenti.) Recunoscand, spasit, ca a mintit, premierul maghiar n-a izbutit sa-si spele pacatele. A distrus doar estetica lui "minte-ma frumos". E un inceput.

Cazul maghiar s-ar cuveni sa serveasca drept invatatura de minte intregii clase politice - de la noi si de aiurea, mult prea obisnuita cu ideea unui electorat bovin, dispus sa inghita, pe nemestecate si cu cinism, aproape orice.

De buna seama, chiar daca mesajul politic al testelor sparte la Budapesta este, in linii mari, acelasi, nuantele difera nitel in functie de partid. In cazul Aliantei D.A., ii reaminteste ca n-a castigat, de fapt, alegerile, ci PSD-ul le-a pierdut. (Si da, aceeasi logica se aplica si la prezidentiale: nu Traian Basescu a castigat, ci Adrian Nastase a pierdut.) Au pierdut din cauza imaginii (binemeritate, ma grabesc sa adaug) de coruptie la toate nivelurile si pe toate planurile: de la comuna pana la palatul Victoria si de la protejarea securistului Priboi pana la afacerile baronilor locali.

Acum cele doua partide ale Aliantei D.A. par grabite a recupera "handicapul", chiar daca fiecare o face "in legea lui": unii (mai mult) cu securistii, altii (mai degraba) cu mafia economica.

Cata vreme PD si PNL merg pe doua benzi diferite, chiar daca in aceeasi directie, fiecare isi imagineaza ca doar ceilalti vor sfarsi in prapastie. S-avem pardon. O stiu pana si copiii: "toate drumurile duc la Roma", iar "ulciorul nu merge de multe ori la apa".