Sunt sigur ca unul dintre motivele care l-au facut pe presedintele Bush sa decida deodata sa-si construiasca discursul despre starea natiunii pe tema eradicarii dependentei noastre de petrol si pe cea a dezvoltarii, in viitor, a energiilor regenerabile a fost ca sondajele lui private ii spuneau acest lucru. Dar Bush n-a facut decat sa "ocupe" acest teren in termeni retorici - inainte sa apuce democratii s-o faca - fara sa ofere si o solutie autentica.

Singura solutie ar fi sa crestem taxa pe benzina, care acum are o valoare infima, de 18,4 centi pe galon, si care nu a mai fost marita din 1993. Numai daca aducem pretul total al benzinei la o marja de 3,50-4 $ pentru un galon - si daca il mentinem aici - masini care merg cu combustibili bio precum etanolul vor fi cerute de tot mai multi americani. Iar cand americanii vor face asta, producatorii auto din SUA se vor pune pe inovat. "Imposibil", spun consilierii de campanie.

"O taxa pe benzina este o sinucidere politica." Nu e - depinde doar cum pui problema. Sondajul publicat martea trecuta arata ca 60% dintre cei intervievati, dintre care o treime republicani, nu sunt de acord cu maniera in care Bush trateaza criza energetica. Doar 27% sunt de acord cu el. Cei mai multi vor fapte concrete - le vor acum. 87% spun ca Washingtonul ar trebui sa le ceara producatorilor de masini sa fabrice mai multe masini cu consum redus. 

Bineinteles, la intrebarea simpla daca ar fi de acord cu o taxa pe benzina, 85% au spus ca "nu" si doar 12% au spus "da". Dar cand taxa a fost integrata intr-o strategie nationala pentru atingerea securitatii energetice si a climatului de siguranta, intervievatii au dat un raspuns foarte diferit. Cand taxa a fost prezentata ca reducand dependenta SUA de petrolul strain, 55% au fost in favoarea ei, iar 37% au spus "nu". Iar cand au fost intrebati despre o taxa pe benzina care sa ajute la diminuarea incalzirii globale si mai multi repondenti au sustinut-o - 59% in favoarea ei si 34% impotriva. Si asta fara ca un singur democrat sau republican sa fie in fruntea unei campanii pe aceasta problema! Imaginati-va daca cineva chiar ar face asta!

Multi americani inteleg acum: chestiunea energetica este marea provocare strategica a vremurilor noastre, depasind 11 septembrie si razboiul impotriva terorismului. Daca un conducator din orice parte a lumii ar pune corect problema - ca o taxa pe benzina este singura mutare geostrategica importanta pe care o putem face -, o majoritate serioasa ar sprijini-o.

Acceptarea unei astfel de provocari e singura speranta pe care echipa Bush o mai are pentru a lasa ceva in urma in acesti ultimi ani de mandat. Si este singura speranta a democratilor sa le ia fata republicanilor cu o idee mare - mai degraba decat sa se bazeze pe scandalurile din tabara adversarilor ca sa castige. Din pacate, ambele parti se tem ca cealalta ii va ataca daca marseaza pe aceasta tema. OK, sa zicem ca sunteti in cursa pentru Congres si propuneti o taxa pe benzina, dar adversarul va denunta ca pe un tip las, fricos care cheltuie ce impoziteaza. Ce-i raspundeti?

Eu i-as raspunde: "Chiar asa? Banuiesc ca tu gasesti inteligent, dur si patriotic sa finantam ambele parti din razboiul impotriva terorismului - pe de o parte armata americana cu dolarii din impozite si pe de alta Al-Qaida, Iran si alte diverse organizatii islamiste ostile, cu consumul nostru de energie. Cat de patriotic e acest lucru? Cred ca n-ai bagat de seama ca terenul de lupta al economiei mondiale s-a uniformizat si ca 3 miliarde de noi jucatori din India, China si Rusia au intrat in arena, cumparand noi masini, case si frigidere. Daca nu o rupem cu dependenta de petrol, o sa incalzim planeta cu atat mai repede - indeajuns sa topim Polul Nord si sa facem Katrina sa para o briza. Cat de destept e asa ceva? Cred ca nu-ti dai seama ca din cauza schimbarilor de climat si a pretului petrolului, tehnologiile nepoluante vor fi industria secolului XXI si o taxa pe benzina este cel mai sigur mod sa te asiguri ca industria noastra inoveaza mai repede si ca va domina inovatiile in domeniul masinilor, caselor si aparatelor ecologice. 

In sfarsit, cred ca n-ai bagat de seama ca valul de democratizare care parea de neoprit dupa caderea Zidului Berlinului s-a transformat intr-un val de petro-autoritarism. Acest val negru de autocrati finantati de petrol - Venezuela, Rusia, Iran, Nigeria, Birmania, Arabia Saudita - are toti banii din lume ca sa poata intoarce valul democratic. Si crezi, in schimb, ca a nu face nimic inseamna patriotism? Sa-ti fie rusine, lasule lipsit de patriotism! Verdele este noul «rosu, alb, albastru», amice. Tu ce culoare ai?". Eu asta as spune.

Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer;

Urmatorul sau articol va aparea in numarul din 22 martie al BUSINESS Magazin.

Traducere de Mihai Mitrica