Americanul nu are pauza. La american, Craciunul incepe dupa Thanksgiving si se termina, sec, pe 25 decembrie, cand se arunca brazii afara din casa si incep pregatirile pentru revelion. Inainte de Thanksgiving a fost Halloween-ul, iar mai inainte Labor Day. N-ai cum sa uiti. Nu te lasa magazinele. Oriunde ai merge, oriunde te-ai intoarce, o reclama te trage de maneca, reamintindu-ti datoria aproape sacra de a cumpara ceva in perspectiva evenimentului ce va sa vina. Nici nu-i de mirare. Dupa 11 septembrie Bush Jr. nu le-a cerut americanilor sa mearga la razboi. Le-a cerut doar femeilor americance sa continue sa faca "shopping" ca si pana atunci, pentru a mentine economia pe linia de plutire. Femeile, ca femeile - sensibile, s-au sacrificat.

Pentru ca-n America a inceput sa ninga "ca-n poema rusa" de la jumatatea lui decembrie si pentru ca apucaseram deja sa facem un om de zapada in fata casei, m-am lasat induplecat de copii si am impodobit pomul de Craciun cu doua saptamani mai repede decat preconizasem. Baiet fiind, stiam una si buna: Craciunul e pe 25 decembrie, Mosul vine pe 24, in seara de Ajun. Adult de-acum, constat cu surprindere ca acelasi Craciun nu mai e o zi (si-un Ajun), ci o intreaga perioada, intinsa pe mai bine de-o luna. "It is this time of the year." Nu ne-am oprit, insa, la pom. Ne-a apucat frenezia.

Cu frenezia nu te joci. Cand te-apuca, te-apuca si pace. Ca la vechii greci, pasiunea e pasiune tocmai in masura in care nu o poti stapani. In masura in care "te-apuca". O "patimesti". Asa c-am patimit. Dupa pomul de Craciun au urmat instalatiile de iluminat de-afara: doua in brazii din spatele casei, doua - de doua culori diferite - in bradul din fata casei. Vecinul de peste drum si-a pus reni luminati c-o sanie (un fel de natura moarta cu reni), noi, ca romani, nu era sa ne lasam mai prejos - cat ai bate din palme si cu ciocanul peste degete, am si instalat o ghirlanda luminoasa in fata intrarii. Cand si-a mai pus si-un om de zapada gonflabil, iluminat pe dinlauntru, ne-am lasat, insa, pagubasi. Ne-am resemnat cu gandul ca un om de zapada "de-adevaratelea", cum avem noi, nu poate fi concurat de unul din plastic. Sau poate?

E o intrebare mai serioasa decat pare la prima vedere. O societate in care economicul da tonul, iar culturalul si politicul joaca dupa cum li se "canta" - cum a devenit societatea americana si cum ravneste sa fie si cea romaneasca - e o societate de plastic. In societatea de plastic, si politica e de plastic. Aidoma omului de zapada gonflabil din ograda vecinului, e mare, frumos luminata, dar goala pe dinlauntru. N-a asudat nimeni inaltandu-l (-o), afara de niste chinezi (irakieni, indieni sau romani, functie de nevoi) platiti cu un pumn de maruntis.

Nu ma intelegeti, insa, gresit. Departe de mine gandul de a incepe o tirada impotriva capitalismului, liberalismului sau a Occidentului in general. In absenta capitalismului, a liberalismului si a Occidentului l-am fi serbat in continuare pe Mos Gerila in loc de Mos Craciun, iar in absenta cartilor de credit (din plastic, fireste) "concurenta" dintre mine si vecinul de peste drum s-ar fi redus la o bataie cu bulgari de zapada. Nu pentru asta au iesit oamenii in strada in urma cu 16 ani. In urma cu 16 ani, clujeanul Calin Nemes, bunaoara, si-a dezvelit pieptul in fata plutonului instalat la intersectia de langa Libraria Universitatii din Cluj (si) pentru dreptul de a-si instala reni luminati in fata casei, daca asa pofteste - chiar daca, pentru moment, nu a realizat acest lucru. Nici el, nici soldatii care l-au impuscat. Pericolul vine din alta parte. Vine o data cu rasturnarea sistemului de valori. "Dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu", inseamna, inclin sa cred, taman asta: dati economicului ce-i al economicului, politicului ce-i al politicii, iar lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Amestecul planurilor aidoma unui pachet de carti de joc nu are cum sa fie benefic nici pe termen scurt si nici - cu atat mai putin - pe termen mediu sau lung.

Economicul e, fara doar si poate, necesar - dar asemenea functiilor fiziologice. Toata lumea trebuie sa mearga la toaleta, dar nimeni nu a compus (din cate stiu) vreo oda in directia asta. Nici politicul nu e de lepadat. Omul e, totusi, vorba lui Aristotel, un animal politic, un zoon politikon. Importanta, insa, aici e intelegerea (si acceptarea) ierarhiei. A vazut cineva, vreodata, o furnica fara cap, construind vreun musuroi?  Pentru necredincios, pariul lui Pascal ramane inca in vigoare: "Daca tu ai dreptate si eu ma-nsel" - ii spune Pascal necredinciosului - "eu nu am pierdut nimic si tu n-ai castigat nimic. Daca, insa, tu esti cel care se-nseala si eu am dreptate, am castigat totul, iar tu ai pierdut totul". Cam protestant rationamentul, dupa gusturile unui ortodox, dar cu atat mai eficient.

Asa ca pregatiti-va, va rog, de Craciun cum se cuvine. Impodobiti-va bradul, cumparati-va cadourile, inganati-va colindele. Si, mai presus de toate, bucurati-va! Vorba colindului: "Astazi s-a nascut Hristos/ Mesia, chip luminos/ Laudati/ Si cantati/ Si va bucurati!/ Iar de-acum pana-n vecie/ Mila Domnului sa fie!".