Primaria Bucuresti e rasfatata primariilor si, totodata, are fotoliul cel mai expus. O institutie care gestioneaza fonduri comparabile cu cele ale unui minister. Are cea mai mare vizibilitate. Primarul general primeste cele mai multe voturi, in Romania, dupa presedintele tarii. Prin urmare, este/devine un "greu". E reduta in care Traian Basescu a rezistat patru ani avandu-i impotriva pe toti, mai putin cei care l-au ales. De unde a sarit in cea mai inalta functie in stat. E o piatra de incercare. Un examen adevarat.

In plus, acum, Primaria nr. 1 poate avea rolul pionului de la mijlocul unei table de sah. Pentru Alianta PNL-PD, miza e pastrarea in familie. Pierderea primariei ar fi ciudata si greu de explicat. Pentru PSD, o victorie ar mai atenua gustul amar al anului 2004. Ar putea afirma ca a iesit din criza, si-a regasit cadenta, nu mai e sifonat si, mai ales, ca nu e doar partidul needucatilor/neinformatilor.

Interesant nu e, acum, ce va promite fiecare tabara. Exista promisiunile de anul trecut. Interesant e pe cine vor arunca in lupta cele doua forte.

Prima impresie e aceea a crizei de oameni. Nu atat la Alianta. Aici, lucrurile sunt clare. Un sondaj de opinie il va alege pe unul dintre cei doi posibili candidati: Ludovic Orban (PD), respectiv Adriean Videanu (PD). Orban, in prezent viceprimar general, e considerat un expert in administratie locala. Videanu, vicepremier in guvernul Tariceanu, e recunoscut pentru reusita in afaceri.

Numele amandurora au fost intens vehiculate de-a lungul timpului, pentru diferite functii sau candidaturi. Daca pentru Orban inscrierea in cursa ar parea logica, in cazul lui Videanu, care are deja o slujba buna, ne-am afla din nou in plin sindrom Ciorbea-Basescu (politicianul care a convins intr-un loc e trimis sa convinga, musai, si in altul).

Criza de oameni e insa evidenta la PSD. Traditional, liderii de prim rang ai partidului prefera sa stea deoparte, sa se conserve. (Insusi Adrian Nastase marturisea ca a candidat la prezidentiale doar impins zdravan de la spate.) Marile personalitati ale PSD se simt atat de mari incat prefera sa nu riste intr-o competitie electorala directa si aleg cai mai simple de reusita, precum intrarea pe liste in Parlament sau numirea in functii. 

Ii vedeti pe maharii din PSD, pe Dan Ioan Popescu, sa zicem, cerand oamenilor voturi pentru Bucuresti? Pe impetuosul (pana la un punct) Victor Ponta?

Toate sansele sunt ca solutia PSD sa urmeze vechea reteta: "iepuri" de tipul Duvaz, fezandati cu importuri gen Ilie Nastase (solutia Ralu Filip poate fi interpretata drept o testare a pietei) sau "independenti" gen Vanghelie (se vorbeste si despre candidatura lui Cristian Popescu, poreclit "Piedone"). Ori mutari asa-zis surprinzatoare, despre care s-a vorbit insa si asta-vara, gen Ionel Blanculescu (fostul sef al Autoritatii Nationale de Control, care a incercat zadarnic sa-si creeze o imagine de tip dur in lupta cu coruptia) sau Doru Giugula, seful consilierilor PSD din CGM. Simptomatic e ca Sorin Oprescu, care apare in aceste zile drept cel mai puternic posibil candidat, are deja imaginea unui candidat etern, batut o data de Viorel Lis (il mai stiti?) si a doua oara de Traian Basescu. De fiecare data, la limita. Dar rasunator.

Din pacate, criza de oameni din PSD poate fi generalizata la nivelul intregii societati. De ce partidele n-au curaj sa propuna nume noi? De ce sistemul nu permite cariere politice previzibil ascendente? De aici, priceputii la toate care nu sunt in stare de nimic. Ideea nu e sa ai candidati ori sporovaielnici de profesie. Lucrurile nu trebuie doar enuntate, ci si infaptuite.

Dar ce inseamna in Romania anului 2004 sa fi politician? Ori sa ai niste bani pe care sa-i pui sa lucreze pentru tine (povestea scaunelor de parlamentar cumparate nu e nici macar una noua), ori sa fi capatat ceva notorietate ca ziarist, actor, cantaret sau sportiv. Ori sa faci parte din familie (vechi activist comunist, ori fiul/fiica lui). Politicienii pur-sange, meseriasii administratiei pot fi numarati pe degete.

Vom intra in normalitate atunci cand in functii cheie vor fi oameni pe care ii recomanda nu faptul ca "dau bine la televizor" ci amanuntul ca stiu, in primul rand, ce si cum trebuie sa faca.

Altfel, vom sta mereu si mereu la poarta, suparati pe soarta nemiloasa si ne vom uita la cei buni (dar nu foarte) de gura. Iar peste patru-cinci ani vom vedea aceleasi talk-show-uri despre eternul conflict Iliescu-Nastase, la care vor participa aceiasi analisti prafuiti. Vor fi aceleasi dispute marunte intre aceiasi politicieni mutati, ca steagurile lui Pristanda, de la UTC la Ape sau la Tehnica (pe vechi) sau de la Palatul Parlamentului, la Victoria, Cismigiu sau Cotroceni (pe nou). Iar la o numaratoare mai atenta vom avea surpriza sa constatam nu ca avem o gramada de politicieni meseriasi ci doar niste Iliescu mai mici. Si nici macar prea multi.