Cititi cu atentie fragmentul de mai sus; cine este autorul si cu ce ocazie spune ce spune? Ar putea fi, veti spune, vreun profesor batran in dialog cu Tim Berners-Lee, inventatorul World Wide Web, sau poate reprosul unui bibliotecar catre Jimmy Wales, creatorul enciclopediei online Wikipedia. Sau poate fi un jurnalist dedicat printului, uite asa, ca mine, in discutie cu Arianna Huffington de la Huffington Post, site-ul de stiri si opinii care demoleaza ansamblul presei tiparite.

Gresiti, desigur. Autorul este Platon, in dialogul Phaidros; filozoful grec, ajuns la maturitate, considera scrisul, alfabetul, comunicarea prin cuvant scris drept revolutii distructive si pleda pentru singurul mod de transmitere a cunostintelor, singurul mod de invatatura pe care il cunostea, pe cale orala (in mod ironic, cuvantul lui Platon a ajuns la mine/noi scris).

Fragmentul citat a fost deseori invocat chiar de catre Marshall McLuhan, creatorul Galaxiei Gutenberg, profetul ziarelor si al televiziunii, ganditorul sprintar care ar putea parea astazi depasit, aruncat in uitare de catre revolutia tehnica indusa de aparitia internetului. L-am regasit pe McLuhan dupa 20 de ani (cum altfel?) si, recitindu-l, am zambit: oamenii sunt aceiasi, spaimele sunt aceleasi, nimic nu s-a schimbat, nimic nu se schimba, doar oamenii cred asta.

Nu mai este mult pana la aparitia raspunsului la intrebarea din acest an a publicatiei The Edge: "Cum influenteaza internetul modul in care tu gandesti?". The Edge este o revista online care isi asuma analiza celei de-a treia culturi; conceptul vine in continuarea ideilor americanului CP Snow, care vorbea la inceputul anilor '60 de "cele doua culturi", cea a stiintei si cea a artei si literaturii. A treia cultura este rezultatul unificarii celor doua, iar mediul electronic s-ar putea dovedi, cred cei de la Edge, propice pentru cumulul de idei si culturi. In fiecare an pun cate o intrebare, iar noianul de raspunsuri primite de la oameni de stiinta, artisti si ganditori incheaga un posibil raspuns. La intrebarea acestui an s-au adunat deja 132.000 de documente de la peste 170 de specialisti. Rasfoiti-le, veti gasi o sumedenie de idei sclipitoare dar , va avertizez, si multe platitudini.

Unde vreau sa ajung? Rezum, pornind de la recenta poveste cinematografica a creatorului Facebook: multi insi din lumea asta cred, impun, certifica internetul drept mediul viitorului pentru comunicare, informare, socializare. Internetul asemeni unui soi de minister orwellian al adevarului isi scrie si rescrie o istorie contemporana, de multe ori "in timp ce" sau "in avans". Altii, folosind argumente asemanatoare batranului filozof grec, clameaza diluarea intelighentiei si instaurarea terorii gloatei clampanitoare din tastaturi.

Daca e sa stam si sa judecam, intrebarea fundamentala in acest caz este "cum influenteaza internetul modul in care gandeste Platon?". Dom'ne, cine va intui asta va fi al doilea Gutenberg si va isca adevaratul model de business, schimband societatea umana din temelii; sa zicem ca Mark Zuckerberg a intuit ceva, dar l-a luat succesul pe dinainte, in aceeasi masura in care l-a atins pe Shawn Fanning, cel de la Napster.

Daca tot am pomenit de Napster si de Marshall McLuhan, trebuie sa aduc un argument in favoarea perenitatii ideilor umane: teoreticianul media a spus ca "mediul este mesajul", undeva in anii '60, cucerit de mesajul golit de continut al luminii si electricitatii. Un mesaj filozofic intr-un concept accesibil, iar Napster, aparut la ani buni dupa ce filozoful nu a mai fost, il exemplifica cat se poate de corect. Concret, Napster a furnizat doritorilor posibilitatea de a avea muzica, gratuit. Dar dorinta de a descarca cat mai multe cantece i-a facut pe utilizatori sa plateasca oricat de mult pentru o conexiune cat mai buna la internet si pentru latime de banda. Muzica, continutul adica, nu mai conta, iar mediul, conexiunea si latimea de banda adica, facea toti banii.

Cat de corect a fost asta din punctul de vedere al afacerilor, muzicienilor, consumatorilor sau al lui Fanning insusi tine deja de un acelasi mod de gandire al lui Platon - supararea celor de la Metallica pe afacerea lui Fanning ar fi disparut daca furnizorii de banda si de echipament hardware ar fi facut echipa comuna cu publisherul muzicienilor si cu cei de la Napster.

Antreprenorii internetului vor descoperi curand, cred, necesitatea unui model de business asemanator, bazat pe specializare si integrare puternica; problema este ca un astfel de model devine la un moment dat fie enervant - iar Facebook chiar este enervant in prezent -, fie va degenera dupa modelul economiei socialiste, in care unii se faceau ca fac, iar altii se faceau ca gandesc.