Pentru mine, cel putin, presedintele Traian Basescu din aceste zile este o surpriza. Nu placuta sau neplacuta, ci o simpla si mare mirare: cum de se poate ca un politician care pana acum cateva luni nu pierdea niciun prilej sa-si clameze superioritatea in fata adversarilor politici sa ajunga acum atat de tacut, retinut, chiar sobru uneori?

Raportul Comisiei Europene de saptamana trecuta - cu toate neajunsurile si judecatile lui de la suprafata - parea cea mai buna ocazie pentru ca un presedinte de tipul lui Traian Basescu sa atace din nou Parlamentul si clasa politica - cei “322” - pentru continuarea monitorizarii de la Bruxelles. Am mari indoieli ca, daca publicarea acestui raport s-ar fi facut cu cateva luni mai devreme, presedintele ar fi abordat aceeasi atitudine non-combativa; sunt, de asemenea, convins ca Traian Basescu ar fi dezvoltat cu virtuozitate partitura criticilor din raportul Comisiei Europene daca n-ar fi avut in fata ochilor rezultatele - sub asteptari - obtinute la alegerile locale de catre PD-L!

Pentru un politician marketat drept “copilul teribil” al campaniilor electorale, asa cum a avut grija sa se lase prezentat Traian Basescu, rezultatele sub asteptari la nivel national si - cel mai important - umilinta suferita la Bucuresti de PD-L sunt rani care nu se vindeca doar cu un simplu raport de la Bruxelles. De fapt, problema PD-L si a lui Traian Basescu este ca in acest moment nu mai pot fi siguri nici macar ca o victorie la toamna ar face uitate zilele nefaste de la sfarsitul lui iunie. Si, daca-mi este permis, ca i-ar permite celui din urma sa pregateasca relaxat campania pentru cel de-al doilea mandat.

Situatia aceasta este, dupa parerea mea, consecinta directa a abordarii unidirectionale pe care PD-L a avut-o in plan politic: umplerea cu smerenie a urmelor pasilor lui Traian Basescu in razboiul sau verbal cu o parte a coruptiei la nivel inalt. PD, PLD si, mai nou, PD-L nu au urmarit o alta strategie decat aceea de a-i da dreptate lui Traian Basescu cand acesta ataca coruptia din sistemul politic, relatiile nepotrivite dintre oameni de afaceri si membri ai tuturor celorlalte partide sau pe cei care le puneau la indoiala monopolul asupra neprihanirii politice.

Insa cei patru ani cand lupta cu marea coruptie a fost reprezentata prin cateva dosare cu acuzatii mult inferioare subintelesurilor pe care sintagma “sistem ticalosit” le capata in discursurile prezidentiale au fost, se pare, de ajuns pentru ca electoratul vizat de Basescu & Co. sa se transforme intr-o masa inerta pe care inca nu se stie ce soc ar putea-o readuce la urne.

Ironia a facut ca tocmai un insucces de proportiile celui din iunie sa fie succedat la trei saptamani de un raport al Comisiei Europene care ar fi putut fi o buna partitura de fredonat cu casa inchisa pana la alegerile din toamna.

N-a fost si PD-L se vede astfel nevoit sa se replieze cu dreptatea-n mana in asteptarea uui nou moment cand acest tip de discurs va mai putea spera la ecou in randul electoratului. In ce-l priveste strict pe Traian Basescu, lucrurile sunt putin mai complicate: in ultimele luni presedintele a evitat sa se angajeze intr-un confl ict deschis cu personaje importante de pe scena politica, preferand fie scrisorile ironice (vezi cazul Geoana), fie luarile de cuvant tehnice in care s-a abtinut sa faca nominalizari de cazuri de coruptie (vezi cazul Voiculescu si modifi carea legii imobilelor nationalizate sau discursurile privind sistemul judiciar).

Nu reusesc insa sa identific in aceasta perioada vreun atac marcant la adresa liderilor PNL, desi altadata s-au deschis fronturi de lupta cu pretexte mai slabe decat contributia avuta de liberali la blocarea in Parlament a dosarelor de mare coruptie sau trasarea colegiilor pentru alegerile de la toamna.

Poate ca, in acest ultim caz, presedintele a inceput deja sa lase loc de “buna ziua” pentru situatia deloc improbabila in care democrat-liberalii vor avea nevoie de PNL pentru sustinerea viitorului guvern; sau poate ca Traian Basescu spera ca in cateva luni isi poate pregati un discurs tehnic care sa faca apel nu la inima electoratului, ci la ratiunea lui si astfel sa-l convinga sa vina la vot la toamna pentru a reimprospata clasa politica, un alt pariu al presedintelui. Oricare ar fi explicatiile, eu zic sa savuram in liniste tacerea lui Traian Basescu.