Despre autoconsum si productivitate
Ne intrebam adesea ce face ca economia tarilor dezvoltate sa functioneze mai bine ca a noastra. Diversi analisti ofera solutii tot atat de diverse: lipsa coruptiei, mentalitatea "de munca", un cadru legislativ sau investitional care incurajeaza productia etc.
Ne intrebam adesea ce face ca economia tarilor dezvoltate sa functioneze mai bine ca a noastra. Diversi analisti ofera solutii tot atat de diverse: lipsa coruptiei, mentalitatea "de munca", un cadru legislativ sau investitional care incurajeaza productia etc. Sunt toate acestea adevaruri generale, dar prea abstracte pentru cititorul obisnuit.
Pentru uzul cititorului obisnuit se folosesc "imagini" precum roata care se invarte sau motorul care duduie (in plin sau in gol). Arareori analistii recurg la exemple simple din bugetul unei familii.
Plecand de la ideea (banala, si care nu cred sa fie originala) ca se poate stabili un paralelism aproape perfect intre modul de a gestiona economic o tara, o companie sau o familie, putem folosi un exemplu si sa comparam economia Romaniei cu, sa spunem, cea americana.
O problema a oricarei familii este cresterea nepotilor. In Romania, un bunic pus in situatia de a-si ajuta copiii - care muncesc - la cresterea nepotilor face cel mai simplu lucru: isi ia sarcina de a-si ingriji nepotul opt ore pe zi, cat timp parintii sunt la serviciu. Un astfel de comportament produce in societate un aport (contribuie la produsul intern brut al tarii) egal cu valoarea muncii prestate de mama/unul dintre parinti (care, daca nu ar dispune de ajutorul bunicului, ar trebui sa renunte la slujba). In SUA, acelasi bunic (de fapt altul, cu mentalitate de american) si-ar lua o slujba si din banii castigati, ar plati o doica/baby-sitter pentru nepot. Iata cum, in afara de parintele care munceste, s-au mai creat inca doua locuri de munca: pentru bunic si pentru doica... Desigur, aceasta contribuie nu numai la produsul intern brut al tarii, dar si la buget, prin taxele pe venit platite de cei doi contribuabili, precum si la capacitatea unei familii (a femeii baby-sitter) de a se intretine. Iata cum, in mod natural intre cele doua economii apare o diferenta datorata mentalitatii oamenilor.
Mai mult, se creaza locuri de munca suplimentare, iar la bugete se incaseaza mai multi bani. Un alt exemplu de autoconsum care duce la aceleasi rezultate este urmatorul: romanii din mediul rural (si Romania are un procent al populatiei care locuieste in mediul rural de aproximativ 47,3%, mult mai mare decat UE, SUA si chiar tarile din Europa Centrala si de Est) consuma o buna parte din productia agricola pe care o realizeaza. Astfel, munca acestor oameni nu se inregistreaza in produsul intern brut, ei nu platesc taxe pe venit, iar potentialul de dezvoltare al economiei este franat. Cele doua fenomene prezentate mai sus sunt caracteristice tarilor cu un nivel de dezvoltare scazut. Specializarea muncii este mai redusa, multe activitati (in special in domeniul serviciilor) lipsesc sau sunt produse "intern". Fenomenul autoconsumului in special a caracterizat perioada de recesiune de pana in anul 2000, si este o masura a ramanerii in urma inca a economiei noastre fata de alte tari.
Cresterea productivitatii muncii este un alt concept abstract pentru majoritatea cititorilor, dar cu mari implicatii in economie. Avansul mai pronuntat in productivitate din Romania fata de UE sau orice alta tara poate determina si explica aprecierea leului fata de moneda nationala a tarii respective, desigur alaturi de alti factori (inflatie, rata dobanzii etc). De exemplu, daca in Romania cresterea de productivitate in ultimele 6 luni a fost de 10% iar in SUA de 6%, este normal ca leul sa se fi apreciat cu aproximativ 4% fata de dolar in aceeasi perioada, ca efect numai al diferentei de productivitate.
Devine astfel important sa putem intelege si cuantifica in mod corect cresterea productivitatii muncii. Problema de intelegere se refera la partea calitativa a definitiei. Intuitiv, spunem despre o economie ca e mai productiva decat alta, daca foloseste tehnologie mai avansata, utilizeaza mai putina mana de lucru pentru a produce aceleasi bunuri, sau invers, daca folosind aceeasi mana de lucru produce bunuri cu valoare mai mare. La o prima evaluare, Romania pare mai degraba in plutonul tarilor cu productivitate redusa, iar structura exporturilor noastre vine sa intareasca aceasta evaluare.
Materii prime sau semifabricate primare (otel, tabla, aluminiu) si produse cu valoare adaugata mica (lohn, confectii, echipamente electrice simple) sunt printre principalele produse de export ale tarii noastre. Totusi, variatia de productivitate de la o perioada la alta conteaza si nu marimile absolute, asadar prima imagine s-ar putea sa fie inselatoare. De aceea, cuantificarea matematica a variatiei de productivitate este importanta.
Pare simplu sa intelegem definitia matematica a productivitatii: raportul dintre productia realizata (exprimata de exemplu prin valoarea adaugata bruta in economie) si numarul de salariati care au realizat aceasta productie. Problemele apar in masurarea celor doua marimi, in special in economii care au o pondere mare a activitatii necontabilizata (economia gri), pentru ca este greu de cuantificat relatia dintre procentul de productie nedeclarata si procentul de salariati neinregistrati, si evolutia in timp a acestor cifre. Tinand cont de nivelul mare de impozitare al salariilor din Romania pana in 2005, fata de procentul modic de impozitare a profitului, cred ca fenomenul de frauda a fost mai raspandit in ceea ce priveste utilizarea muncitorilor fara carte de munca, decat in nedeclararea corecta a cifrei de afaceri a companiilor. Astfel, in opinia mea productivitatea muncii raportata oficial in Romania este mai mare decat cea reala, si probabil si variatia acestei marimi in timp; in consecinta aprecierea leului ca efect al cresterii productivitatii mai mari in tara noastra este discutabila.
Cand vom ajunge sa diminuam autoconsumul catre valori "normale" si vom fi in masura sa avem o imagine corecta asupra productivitatii, o sa stim cu adevarat ca romanii au mentalitatea, iar Romania are posibilitatea, sa micsoreze diferentele fata de tarile dezvoltate.
Dragos Cabat este vicepresedintele Asociatiei Analistilor Financiari din Romania
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
