Cioran nu insemna, la mijlocul deceniului sapte al secolului trecut, mare lucru pentru elita universitara spaniola, astfel incat zvonistica proprie latinitatii a combinat ideea initiala a lui Savater cu realitatea si in scurt timp se vorbea despre un Cioran care nu exista, inventia a lui Savater. Acesta s-a simtit obligat sa-i scrie lui filozofului roman, pentru a-i explica situatia: pentru spanioli, Cioran nu exista! Iar Cioran, oricum un pesimist care sustinea ca mai bine nu s-ar fi nascut, i-a raspuns, cu un umor tragic: "Sa nu dezminti acest lucru!".

Sa-l lasam pentru moment pe Cioran si sa trecem la altele. Asadar, saptamana trecuta Business Magazin a implinit cinci ani - am baut sampania, am mancat tortul, sefii ne-au urat si noi am zambit, totul e ok; pe langa asta, am cateva idei pe tema celor cinci ani.Sunt un norocos: am fost in Nirvana, in materie de slujba, de doua ori.

Prima oara la agentia de presa Mediafax, in perioada eroica a acesteia, de constituire si de rafinare a unui produs jurnalistic, nou pentru acele vremuri si deosebit pentru vremurile de acum.

A doua oara mi s-a intamplat cand a pornit aceasta revista. Stiti sentimentul - descoperi, incerci, reusesti, ai feedback, esti Alice, dar fara stangacie, iar motanul de Cheshire este cat se poate de binevoitor. Asa ca la sfarsitul primului an de existenta al revistei am scris un text naiv si incantat, din care spicuiesc: "Cam acesta e Business Magazin, un an mai tarziu: o suma de nopti nedormite, de idei mai bune sau mai rele (cele bune le bat la scor pe cele rele), de realizari si frustrari (si aici primele conduc detasat), de cautari asidue si de scormoneli trandave. Dar mai ales este un produs normal, ce cultiva o normalitate binevoitoare chiar si atunci cand critica. Aici e, de fapt, paradoxul nostru: cu un an in urma eram de fapt, cu cativa ani inaintea societatii. Acum, un an mai tarziu, va lasam pe dumneavoastra, cititorii, sa decideti daca societatea s-a mai apropiat de timpuri".

Eram Alice, nu-i asa? Descopeream normalitatea: oamenii cu care vorbeam, temele discutiilor, vorbele noastre si ale lor apartineau acelei normalitati care ar fi putut face din tara si din natia asta, in sfarsit, o tara si o natie acceptate fara compromisuri in lume, normalitatea dupa care, constient sau nu, tanjim cu totii. Cele mai multe cuvinte le-am folosit si in textul invocat mai sus.

Patru ani mai tarziu normalitatea mea este mototolita rau: criza economica, oameni ingrijorati, falimente in lant, o strada cu accente salbatice si nemultumite, un politic detasat complet de Romania, datorii uriase. Ce scapa din aceasta maculatura - companii sau oameni - se transforma intr-o masa cu tenta cazona, cu ierarhii ruginite, fara creativitate si fara sclipire. Nu sunt furios, nu sunt suparat; i-as spune dezamagire on the rocks.

Si cu putina speranta. Dar, pentru asta, ne-ar trebui un set nou de reguli, reguli care sa nu faca lumea mai rea decat este. Nu sunt o persoana asa de importanta incat sa incerc sa-mi impun propriile idei si am ales cateva idei ale scriitorului Russell Baker, jurnalist, umorist si laureat al premiului Pulitzer, pe care, intr-o oarecare masura, le-am adaptat:

Mirositi, din cand in cand, o floare.

Nu folositi haine care vorbesc, la propriu sau la figurat. Este prea multa harmalaie in lume oricum, chiar si fara tricouri cu inscriptii mai mult sau mai putin funny sau haine cu sclipici.

Ascultati. Invatati sa ascultati si veti fi uimit de ce puteti descoperi. Afara din oras ascultati natura, dar si pe interlocutorii pe care ii banuiti ca ar avea ceva de spus. Ascultati Mozart, zgomotele propriului corp sau pasii pe strazi pustii. Sau intr-un moment in care sunteti in public si vorbiti atat de tare, de frumos, de spiritual incat nu va vine sa credeti ce destept sunteti, ascultati-va. O sa va impiedice, data viitoare, sa fiti atat de spiritual si de frumos incat sa pareti stupid de-a dreptul.

Patru: Dormiti, din cand in cand, in fundul gol. Intr-o vreme in care oamenii nu se mai gatesc pentru a merge la cina sau la teatru, sa te imbraci pentru culcare este o prostie. In plus, somnul nud poate compensa gramada de dulci pacate - fumatul, un paharel sau ouale cu sunca - interzise de o sumedenie de insi, de genul apostolilor traiului sanatos. Adauga o doza de naturalete unui trai din ce in ce mai artificial.

Inchideti din cand in cand televizorul si luati o carte - scade tensiunea, va trezeste creierul si va asigura un somn odihnitor, scapati de parada imbecililor.

Temeti-va de automobil. S-ar putea sa scapam cu viata din greselile politicienilor sau ale medicilor sau ale guvernantilor, din ghearele creditorilor sau de gura sotiei. Dar automobilul o sa ne omoare, respirandu-l, dorindu-l, alergandu-l. Faceti copii. Copiii adauga textura vietii, va invata sa fiti umili, va ajuta sa nu deveniti niste acrituri la batranete. Zambiti. Si nu dezmintiti adevarurile simple si poate normalitatea se va intoarce