După ce am exportat forţă de muncă zeci de ani, acum începem să exportăm şi şcoli. O universitate din România s-a extins cu o filială în cea mai mare economie a Europei. Tinerii de acolo plătesc 27.000 de euro anual ca să înveţe de la profesori români
România a fost privită mult timp drept o ţară care îşi exportă forţa de muncă calificată, mai ales în domeniul medical, de unde mii de doctori pleacă anual spre state mai bine plătite şi dotate. Cu toate acestea, realitatea se schimbă încet: România devine, de asemenea, un furnizor de know-how medical şi educaţional, reuşind să atragă studenţi străini şi să exporte expertiza românească în afara graniţelor. De ce nu ne-am propune să transformăm acest fenomen într-un veritabil model economic şi cultural?
Un articol publicat de The Economist vara aceasta evidenţiază un nou trend: România, cândva considerată doar un „exportator de forţă de muncă”, atrage acum studenţi străini la universităţile sale de medicină, cum este cazul Uni-versităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca. Tinerii din vest, care se confruntă cu acces limitat la programe medicale în ţările lor, îşi îndreaptă atenţia spre România, atraşi de costuri mai accesibile şi o abordare practică a învăţământului medical. După ce s-a străduit să obţină un loc la un curs de medicină în Franţa, Louise Louvet a ascultat cu reticenţă sfatul unei prietene: să dea României o şansă, citează articolul din The Economist în deschidere.
„Am crezut că nu aş ajunge în veci să mă mut acolo,” spu-ne ea, acum studentă în anul VI la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca. O vizită la campus i-a schimbat rapid părerea. Mulţimea de studenţi internaţionali şi accentul pus de şcoală pe îngrijirea practică şi predare au oferit un contrast binevenit faţă de memorarea mecanică deprimantă din Franţa. „După asta, am zis: hai să o facem.” Această schimbare de mentalitate poate fi sursa unei strategii pe care o putem amplifica: să exportăm expertiza, să aducem resurse şi să creăm reţele internaţionale fără a ne mai pierde resursa umană. Un alt exemplu al acestei noi strategii l-am întâlnit într-un interviu pe care l-am avut recent cu prof. univ. dr. Leonard Azamfirei, rec-torul UMFST G.E. Palade din Târgu-Mureş.
El pare că are o viziune mai antreprenorială, poate şi datorită faptului că a avut oportunitatea să cunoască îndeaproape sistemul american de studiu datorită fiului său, student în State. Pe modelul modular de studiu de acolo, el a extins o filială a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş în Hamburg, Germania. Aici, anual, 250 de studenţi internaţionali studiază sub îndrumarea cadrelor medicale româneşti, plătind taxe de şcolarizare de 27.000 de euro pe an. În mod practic, universitatea „exportă” expertiza medicilor şi profesorilor români fără a se despărţi de ei definitiv. „Am căutat o soluţie pentru a combate fenomenul plecării medicilor, dar să şi generăm venituri care ne ajută să susţinem proiectele de acasă,” a spus în interviu rec-torul UMFST Târgu-Mureş, Leonard Azamfirei.
Această iniţiativă contribuie şi la dezvoltarea profesională a cadrelor didactice tinere, astfel încât „mulţi tineri profesori români sub 40 de ani au găsit oportunităţi de predare inter-naţională la Hamburg, ceea ce le oferă atât un cadru financiar mai stabil, cât şi expunere internaţională.” Azamfirei subliniază că, „în loc să pierdem aceşti tineri profesionişti, i-am încurajat să facă parte din acest proiect inter-naţional, păstrându-i conectaţi cu universitatea din România.” Deschiderea campusului de la Hamburg reflectă o soluţie a problemelor contextului educaţional european. În Germania, ca în multe alte state europene, accesul la studii medicale este strict limitat, iar România a oferit o soluţie viabilă pentru această problemă.
Azamfirei explică faptul că această expansiune a fost posibilă datorită unei portiţe legislative din Germania şi alte ţări europene, unde există un număr limitat de locuri la studiile medicale în universităţile locale. „Noi am venit cu expertiza noastră, cu profesori români şi am implementat un model de educaţie care a funcţionat foarte bine,” spune el. „Astfel, am putut oferi o soluţie şi pentru Germania, formând medici acolo, dar fără costuri suplimentare pentru statul german.” În plus, modelul de învăţământ implementat la Hamburg este diferit de cel clasic din România. Sistemul modular, în care studenţii studiază intensiv timp de şapte săptămâni, urmat de două săptămâni de examene, oferă mai mul-tă flexibilitate pentru profesori şi o metodă de evaluare modernă. „Examenele sunt informatizate, ceea ce ne per-mite să evaluăm studenţii rapid şi eficient,” explică Azamfirei. „Profesorii noştri de la Târgu-Mureş predau la Ham-burg în cadrul acestor module, alternând între cele două locuri.” Sistemul modular implementat la Hamburg, ex-amenele informatizate şi standardele ridicate de evaluare sunt doar câteva dintre aspectele care fac din acest model unul de succes.
Mai important însă, acesta este replicabil. Alte universităţi româneşti ar putea prelua acest tip de iniţiative, oferind educaţie de calitate şi în alte domenii: inginerie, tehnologie, ştiinţe economice. „Avem un avantaj competitiv în educaţia medicală şi este momentul să-l exploatăm nu doar pe plan intern, ci şi extern,” punc-tează Azamfirei. Potrivit rectorului, această abordare nu doar că aduce resurse financiare pentru universităţile din România, dar contribuie şi la imaginea ţării: „Prin ceea ce facem în Hamburg, ne extindem reţeaua de colaborări internaţionale, iar studenţii noştri sunt mulţumiţi, rezultatele sunt bune. E o misiune care promovează România ca un hub de expertiză medicală.”
Cu o populaţie activă de profesionişti înalt calificaţi, România are toate ingredientele pentru a deveni un furnizor im-portant de know-how şi educaţie în Europa. „Nu doar că reuşim să creăm o oportunitate pentru tinerii români, dar, prin proiecte internaţionale, reuşim să demonstrăm că expertiza românească este valoroasă şi poate aduce valoare la nivel global,” conchide Azamfirei. Contextul internaţional este favorabil, iar succesul campusului de la Hamburg ar trebui să ne inspire să replicăm aceste modele în alte regiuni şi domenii. Prin dezvoltarea şi extinderea acestui tip de iniţiative, România poate depăşi statutul de „exportator de know-how”. Am importat destul ca să putem.
Ioana Matei este Eeditor-şef, Business Magazin
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro