Daca as putea, as vota motiunea de cenzura pe care o pregateste PSD. Nu pentru ca as fi deja cucerit de argumentele anuntat "politice" pe care le vor invoca semnatarii, nici pentru ca as considera oportuna schimbarea actualului guvern. As vota doar ca sa vad ce face mai departe PSD!

De fapt, ca sa ma amuz de ce va face mai departe PSD! Sunt convins ca voi avea destule motive. Si sunt convins ca si multi social-democrati sunt convinsi de asta. Tocmai de aceea nu prea cred in sansele de reusita ale motiunii. Adica in reusita in care crede Mircea Geoana, care sa-l faca cel putin premier sau, daca nu, macar seful unui partid aflat la guvernare. Pentru ca politica romaneasca nu e un jam-session in care ataci o tema nepregatita dinainte stiind ca ceilalti de pe scena te vor acompania astfel incat sa te puna in evidenta; la noi, ca sa-ti permiti asa ceva, trebuie sa ai ori peste 50% in sondaje, ori intelegeri solide cu celelalte partide.

In primele momente dupa ce au anuntat, la Bran, motiunea de cenzura, social-democratii au parut credibili: s-a vorbit de o analiza a unui grup de strategi care, dupa cum s-a vazut, a convins toata conducerea partidului de justetea argumentelor lor si hotararea a fost adoptata in unanimitate. In acel moment, motiunea de cenzura a plecat de la 100% sanse de reusita: PD si PLD erau cei mai previzibili aliati in daramarea Guvernului, in timp ce PNL si UDMR erau aproape condamnati la iesirea de la guvernare. Daca s-ar fi organizat o sesiune parlamentara ad-hoc, acum cred ca nu mai vorbeam decat la trecut de actuala formula a cabinetului Tariceanu.

Numai ca prin tot comportamentul de dupa anuntarea intentiei de a depune o motiune de cenzura, PSD nu a facut decat sa-si indeparteze tot potentialul sprijin si sa hraneasca o neincredere tot mai mare in seriozitatea amenintarii lor. Si atingerea "minimului istoric" a fost cel mai bine sesizata de (scato)logica - curata in judecata, insa maculata in prezentare - lui Teodor Melescanu: "Situatia PSD este foarte dificila: ori intra-n rahat, ori se fac de rahat". Puteti sa-l contraziceti?

Tocmai ca un oficial al PNL isi permite sa rada asa in nasul celor de care depinde in mare parte functia lui ar trebui sa le dea social-democratilor frisoane. De la tonul martial al lui Tariceanu, care avertiza - dupa o zi de mutenie care a urmat anuntarii motiunii - asupra pericolelor instabilitatii politice si pana la prestanta tip "halba-de-bere-cu-garnitura-de-mititei" a analizei politice emise de Teodor Melescanu, PSD a facut pasul de la atacant scapat singur cu portarul la cel de candidat cu sanse mari la echipa a doua.

Si, ceea ce ar trebui sa fie mai dureros, nici macar nu e vina celorlalti de pe gazon, pentru ca nimeni nu i-a obligat pe social-democrati sa se faulteze. Au facut-o singuri si inca si cu voiosia celui care crede ca a castigat cursa inainte de a se da startul.

De la Adrian Nastase incoace, din pacate, PSD nu a mai avut un purtator de mesaj care sa imprime discursului rostit coerenta demonstrata in trecut.

Si din aceasta cauza, poate, partidul nu a mai reusit sa fie consecvent cu tintele pe care si le-a fixat: in timp ce conducerea milita pentru suspendarea din functie a presedintelui, tot mai multe voci carteau impotriva deciziei, prevestind semiesecul care a urmat. Acum, in timp ce conducerea viseaza la premieri verzi pe pereti, alte voci (unele mai sonore decat data trecuta) incearca sa arate ca agenda e in alta parte. Pana la urma e chiar remarcabil cum s-a decalat calendarul politic al PSD in acest an: in primavara, cand alegerile europarlamentare erau fixate pentru 13 mai, partidul trudea la suspendarea din functie a presedintelui; cu ce succes, s-a vazut.

Acum, toamna, cand scrutinul pentru Parlamentul European e fixat pe 25 noiembrie, PSD transpira la suspendarea din functie a premierului. Si, spre deosebire de primavara, europarlamentarele nu mai pot fi amanate din nou, ca sa ramana timp de regrupare dupa terminarea celeilalte batalii. Prin urmare, daca se pierde infruntarea din septembrie (si cam toate semnele arata ca e foarte probabil sa se intample asa), in noiembrie s-ar putea sa nu mai ramana de cules decat resturile de la masa celor care au stiut pe ce sa se concentreze de la inceput.