In vara anului 2007, firma a platit 3 miliarde de dolari pentru a salva doua din fondurile sale de hedging care au pariat pe creditele ipotecare de tip subprime. In 10 martie 2008, Alan Greenberg - fostul CEO al Bear Stearns, ca raspuns la zvonurile privind lipsa de lichiditati care determinasera scaderea actiunilor cu 10%, declara pentru CNBC ca toate zvonurile erau ridicole. O saptamana mai tarziu, banca era oferita lui JP Morgan pentru un pret initial de 2 dolari pe actiune.

Acesta a fost sfarsitul unei banci de investitii cu traditie, care a fost construita in conformitate cu conceptul domnului Greenberg: legendarul veteran in varsta de 82-ani, angaja exclusiv persoane cu un profil unic: sarac, inteligent, si cu dorinta de a se imbogaţi. Dupa preluarea firmei de catre JPM, Alan Greenberg a semnat cu noua conducere un acord prin care ocupa pozitia de vice-presedinte emerit. Anul trecut, el si-a sarbatorit a saizecea aniversare in cadrul firmei, iar pe 1 iunie 2010 isi va publica memoriile intr-un volum intitulat "Cresterea si caderea lui Bear Stearns".

Comemorand doi ani de la prabusirea Bear Stearns, Alan Greenberg a dat un interviu televiziunii Bloomberg. Despre recentul proiect de lege al senatorului Christopher Dodd, domnul Greenberg parea sa nu aiba un punct de vedere ci pur si simplu sa imbratiseze opinia lui Jamie Dimon - CEO-ul lui JP Morgan. Pentru mine, un om cu reputatia sa ar trebui sa aiba propria parere, indiferent daca aceasta ar coincide sau nu cu opinia sefului sau. Cand a fost intrebat despre cauzele colapsului Bear Stearns, Greenberg a spus: "faptul ca oamenii care aprobau credite au ascuns realitatea, faptul ca solicitantii de credite aveau o capacitate indoielnica de rambursare, faptul ca agentiile de rating au oferit un fals sentiment de securitate si, desigur, nici Bear Stearns nu si-a facut temele cum ar fi trebuit."

Este strigator la cer cum un CEO al unei companii reputabile de pe Wall Street da vina pe toti din jur inainte de a se invinui pe sine. Mai intai, Bear Stearns a intrat in mod deliberat in afacerea creditelor ipotecare cu grad ridicat de risc, iar in primavara anului 2005, firma a anuntat lansarea Bear Stearns Residential Mortgage Corporation, care furniza brokerilor solutii mai simple de finantare. Cu aceasta initiativa, Bear Stearns demonstra intentia de a deveni lider pe piate de obligatiuni MBS. In al doilea rand, a invinui S&P si Moody's pentru ratinguri de AAA acordate eronat unor obligatiuni riscante este ceva scandalos.

Indiferent de lipsa de profesionalism a agentiilor de rating, banca de investitii ar fi trebuit sa aiba cunostinta de calitatea activelor care erau incluse in structurile MBS si CDO. Cu privire la controlul intern, la Bear Stearns erau trei persoane care puteau sa se plimbe incognito printre traderi si care aveau dreptul sa-i investigheze. Se pare ca aceasta metoda nu a functionat deloc la Bear Stearns. Desi domnii Cioffi si Tanin - doi manageri celebri de fonduri de hedging, se temeau de o prabusire a sistemului imobiliar, acestia au continuat sa incurajeze partenerii sa investeasca in cele doua fonduri speculative, care cateva luni mai tarziu anuntau falimentul. Conform datelor furnizate de SEC, intre noiembrie 2006 si martie 2007, Alan Greenberg a vandut aproape 180.000 de actiuni la un pret mediu de circa 161 dolari, insumand aproape 29 milioane dolari. Cum se impaca aceste tranzactii cu afirmatia de pe postul CNBC din luna martie 2008?

Pentru analize mai detaliate si pentru a comenta impreuna acest subiect va astept www.toniiordache.ro