"De 15 ani aduc vesti proaste... Acum aduc vesti mai bune... Exista sanse sa ne incadram cu inflatia in tinta prevazuta - plus sau minus 1% fata de o rata de 5%". Pe cei din generatia de acum, afirmatia celui mai longeviv demnitar, guvernatorul BNR Mugur Isarescu, ii lasa rece.

Inflatia nu le spune mare lucru. Ce mi-e 5% pe an, ce mi-e 6% pe an!? Care-i diferenta intre 6,1% si 6,2% inflatie pe an?! Creditele pentru case se dau pe 30 de ani, ofertele bancilor sunt pe toate drumurile. Dobanzile de 10-15% pe an la lei sau 6-10% la euro sunt ceva cotidian, parca sunt aici de cand lumea. Creditul pentru nevoi personale, un produs perfect adaptat de aici, a ajuns sa fie dat pe 10 ani. Nu-ti convine ce-ti ofera o banca, te duci vizavi si poti sa trantesti si usa daca esti nervos. La cinci metri se afla o alta banca.

Euro este cotat intre 3,5 lei si 3,6 lei de mai mult de un an, iar afirmatia ca euro creste de la o zi la alta, mai corect spus dolarul sau marca germana, cum era acum un deceniu, e deja ceva iesit din comun.

Salarii de 1.000 de euro net pe luna, pentru cineva cu 2-3 ani de munca, nu sunt vise, ci realitati ale acestor vremuri. Nu vrei sa platesti atat, ca angajator, exista alte oferte. Este o piata a angajatilor.

Pentru generatia de acum 10-15 ani, inflatia de 6% pe luna, nu pe an, a fost ceva real. Notiunea de credite imobiliare era ceva abstract pentru bancheri, care erau stapanii banilor, "taiau si spanzurau", fara sa clipeasca. Aveai nevoie de pile ca sa fii bagat in seama. Nici nu respirai cand intrai in banca.

Dobanzile la credite  de 60% la lei pe an si aproape de 20% la marci sau la dolari (iar la valuta nu aveai oricum nici o sansa ca persoana fizica) erau pe atunci ceva curent. Iar rambursarea trebuia sa se faca intr-un an, cel mult. Sa dea banca un imprumut pe 10 sau 30 de ani? Pai nici fratii Paunescu, cei mai puternici oameni de afaceri de acum 10 ani, care erau la Bancorex ca la ei acasa, nu aveau asemenea conditii.

Pentru cineva care a facut bugete si acum 10 ani, un salariu lunar de 500 de euro net pentru un angajat de un an sau chiar de cateva luni pare ceva revoltator. Iar cand se ajunge la 1.000 de euro, e deja o suma de infarct. Dar vremurile s-au schimbat.

O generatie intreaga s-a pierdut auzind numai vesti proaste. Ce-i drept, au fost si premianti. Cei care s-au apucat de business cand lumea dezbatea aprig cum e cu securistii si cu comunistii, cei care au stiut de atunci sa faca afaceri si au fost pur si simplu curajosi. Pentru ca au fost si multi care nu au avut o sustinere, nu au fost securisti, au razbit in tranzitie si au facut bani.

Pentru generatia vestilor proaste, cresterea economica din ultimii sase ani nu reprezinta nimic. Cei zece ani anteriori nu se mai pot recupera. Din acest motiv, multi nu sustin Uniunea Europeana, nu cred ca integrarea le va aduce ceva bun, ci numai noi cresteri de preturi. Pentru ei este in continuare mult mai usor sa creada ca venirea investitorilor straini este ceva rau, ca acestia vin sa ocupe tara si sa ne ia pamanturile si fabricile. Cu toate ca se bucura de aparitia supermarketurilor si de concurenta dintre ele, ei tot se mai asteapta ca pretul zaharului sa se dubleze, asa cum au auzit ca s-a intamplat in Ungaria dupa aderarea la UE.

Preluarea de catre straini a marilor active ale statului, Petrom, BCR, companiile de electricitate, nu sunt privite cu ochi buni.

Afirmatiile de genul "Am vandut tot, nu ne-a mai ramas nimic, suntem la mana altora!" sunt argumente forte intr-o conversatie. Degeaba spui ca Petrom, cu actionari straini si cu o romanca CEO, a facut in jumatate de an un profit de 400 de milioane de euro, iar cand era "in proprietatea noastra, a tuturor" a castigat in cel mai bun an 100 de milioane de euro. Acest argument matematic nu pare sa poata intra in discutie. Tot era mai bine cand statul era proprietar, iar compania era o buna vaca de muls pentru "ai nostri".

Acum vine o noua generatie, care nu mai traieste cu spaima cresterii cursului si cu cosmarul inflatiei. Pentru ei, consumul este ceva cotidian, au unde sa munceasca pe bani mai multi, iar cine-i la putere nu mai conteaza atat timp cat euro e stabil si poti sa-ti iei credit fara probleme.

Indiferent daca generatia pierduta crede sau nu, vremurile s-au schimbat.