Goana dupa aur

Postat la 12 ianuarie 2010 20 afişări

Desi a atins nivelul minim al ultimilor 12 ani in martie 2009, indicele S&P500 a reusit sa depaseasca randamentul anual oferit de investiile in aur. Chiar daca investitiile in metalul pretios au fost la mare cautare in 2009, indicele S&P500 a terminat anul cu un randament de 26% faţa de cel de 25% oferit de investitiile in metalul galben.

La 31 decembrie 2009, preţul aurului a fost de 1.095 de dolari, inregistrand o crestere fara precedent in ultimii noua ani consecutivi, dupa ce speculatorii, bancile centrale si investitorii au apelat la aur pentru protectie si castig. In 2009, preţul aurului a crescut cu aproximativ 220 de dolari, suma depasita in istoria recenta numai prin cresterea de 286 de dolari din 1979. Procentual, aurul a crescut cu 25% fata de 2008 si cu 31% fata de 2007.

De la inceputul crizei creditelor la nivel global, investitorii au favorizat metalele preţioase considerandu-le un scut de protectie impotriva incertitudinilor economice, in timp ce speculatorii au impins pretul aurului la valori neatinse in trecut. Cu toate acestea, dupa ce pieţele globale de capital si-au revenit de la minimul atins in martie, preţul aurului a continuat sa urce, astfel ca strategia de hedging nu a putut explica pe deplin aceasta tendinta continua de ascensiune.

Pe de o parte, cateva banci centrale au jucat un rol cheie in acest trend al anului 2009: China a crescut rezervele sale in ultimii cinci ani, astfel incat banca centrala detine locul cinci in lume in privinta rezervei de aur, in timp ce India aproape si-a dublat participaţiile sale prin cumpararea a jumatate din rezervele FMI programate pentru vanzare.

Pe de alta parte, crearea unor intrumente financiare (Exchange Traded Fund - ETF) care au la baza aurul, s-a adaugat la cursa ascendenta a metalului pretios. Aceste ETF au ajuns sa detina in 2009 echivalentul a 1.134 de tone de aur, ceea ce le plasa pe lista celor mai mai mari rezerve ale bancilor centrale.

O alta opinie asupra acestei situatii se refera la doua aspecte: relaxarea politicii monetare a majoritatii bancilor centrale pe o perioada prelungita si programele guvernamentale consistente de stimulare economica. Aceasta a indus temeri inflaţioniste pe termen lung pentru multi investitori din intreaga lume. In consecinţa, ei au decis sa cumpere metalele pretioase pentru a se proteja impotriva inflaţiei si a deprecierii monedei. Din noiembrie 2009, indicele preturilor de consum (IPC) a crescut cu 1,8 la suta, prima schimbare pozitiva din ultimele 12 luni. Folosind titlurile guvernamentale ajustate pentru inflatie (TIPS), am putea observa ca si inflatia implicita pe termen lung este, de asemenea, sub control. Aceste constatari, practic elimina posibilitatea ca protectia impotriva inflaţiei sa fie principala explicaţie pentru pretul galopant al aurului. Intr-o nota similara vom observa ca, pe parcursul ultimului an indicele dolarului american [DXY] s-a depreciat cu doar 4,1 la suta, aceasta dovedind ca incercarea de hedging a dolarului nu poate explica in totalitate tendinta ascendenta a metalului pretios.

Opinia mea este ca niciunul din aspectele menţionate mai sus nu ar putea explica pe deplin aprecierea semnificativa a preţului aurului. Metalul galben poate fi considerat o bula speculativa gata sa explodeze oricand iar momentul critic ar putea fi declansat de reversul strategiei de "carry trade" al dolarului.

Pentru alte opinii si analize mai aprofundate va astept pe http://www.toniiordache.ro

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
opinii,
Toni Iordache,
aur,
cotatie,
SUA,
inflatie,
dolar
/opinii/goana-dupa-aur-5314291
5314291
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.