Au existat cateva modificari majore pe piata petrolului (oferta furnizorilor non-OPEC s-a diminuat, capacitatea de rezerva a OPEC s-a redus, iar stocurile OCDE au scazut) care au impins pretul petrolului la 100 dpb in ianuarie 2008. Uimitor, la inceputul lunii iulie 2008, petrolului a atins un pret record de 147 dpb. In cursul anului 2008, pretul aurului negru a crescut cu aproape 50%, ca apoi sa cunoasca o depreciere de 74% in trimestrul patru. Încercand sa elucideze aceasta traiectorie stranie, analistii si mass-media au venit cu un lant nesfarsit de explicatii abracadabrante.

Este cunoscut faptul ca bancile centrale din tarile G7 au mentinut rata dobanzilor de referinta la un nivel scazut pentru o perioada lunga de timp, furnizand astfel lichiditati masive pe piata financiara mondiala. Politica lor monetara a avut un efect puternic asupra inflatiei preturilor materiilor prime. In plus, deprecierea dolarului a adus presiuni suplimentare asupra petrolului tranzactionat in dolari pe piata globala de marfuri. Cu toate acestea, conform datelor statistice, inflatia preturilor la petrol a inregistrat o medie de 43% pe an in perioada cuprinsa intre 2002 si 2008. Aprecierea uimitoare a pretului combustibililor a fost explicata de catre multi experti ca rezultatul unic al cresterii rapide a cererii din China si India. Personal consider neplauzibil acest argument. Daca intr-adevar China si India au fost forta principala din spatele cresterii pretului la petrol din ultimul deceniu, cum oare totul s-a oprit atat de brusc in trimestrul 4 din 2008? Se pare ca, in ciuda unei caderi a preturilor la petrol cu 74% in mai puţin de patru luni, atat producţia de petrol cat si cererea de petrol au ramas stabile la aproximativ 86 milioane de barili/zi (MBZ).

Un argument care pare mai credibil ar demonstra ca speculatorii au fost forta miraculoasa din spatele cresterii si caderii spectaculoase a pretului petrolului. In august 2008, CFTC (Comisia de Tranzactionare pentru Commodity Futures) a constatat ca 81% din volumul de tranzactionare a contractelor futures au fost efectuate de speculatori. La data de 8 iulie 2008, magnatul petrolului T. Boone Pickens afirma ca pretul petrolului nu va mai scadea vreodata sub 100 dpb. A durat mai putin de doua luni pentru ca pretul titeiului sa scada sub 100 de dolari iar pentru urmatorii doi ani petrolul a ramas sub 100 dpb. Intr-un interviu acordat televiziunii Bloomberg, domnul Pickens a explicat cresterea de 50% a pretului petrolului din prima jumatate a anului 2008 printr-un dezechilibru de 2 MBZ din raportul cerere - oferta. Chiar asa naivi ne crede?!

In noiembrie 2009, Goldman Sachs a prognozat un pret de 100 dpb la petrol in 2011. Analistii se aateapta la o crestere a consumului de petrol la nivel mondial cu 1,7 MBZ in 2010. Recent, administratia Obama a propus un plan pentru a deschide litoralul Atlanticului, pastea estica a Golfului Mexic si Alaska de Nord, pentru foraj de petrol şi gaze naturale.

Se pare ca petrolul la 30 de dolari este prea ieftin iar la 100 de dolari pare prea scump. Oficial, OPEC este fericit cu pretul de 70 de dolari pe baril. Momentan petrolul se tranzactioneaza la New York cu peste 85 dpb. Sa o luam oare de unde am inceput?

Pentru alte analize economice si financiare va astept pe http://toniiordache.ro