Si Google a stiut cand e ziua noastra nationala si a marcat evenimentul asa cum stiu ei, asa ca mandria ne-a napadit si mai tare. Ba mai e unul, Radu Afrim, care e personalitatea culturala europeana a anului 2009. Ma rog, Afrim e regizor de teatru, adica salile alea unde nu poti manca floricele asezat confortabil si nici nu poti vorbi la telefon; dar, oricum, e bun la numaratoarea succeselor care ne tot napadesc.

Pana acum am fost relativ ironic. Acum, in registru serios, vreau sa amintesc de o poezie a lui Geo Bogza, care nu a fost numai un mare reporter, ci si un poet sensibil si sincer; are el undeva niste versuri despre cei ce se imbraca fericiti in hainele mortilor si se plimba falosi in hainele mortilor si zangane in buzunare maruntisul ramas in hainele mortilor. Unii vor fi inteles deja ce vreau sa spun; traduc pentru restul: Dacian Ciolos si Herta Müller si Radu Afrim au izbutit ei singuri, fara ca Romania sa-i ajute in vreun fel. Si cred ca nu avem dreptul, in nici un caz, sa ne impaunam cu izbanzile celor ce au gasit puterea, taria si frumusetea sa se rupa de banal si sa izbandeasca. Ei singuri.

Cand scriu acest text nu stiu cine va fi noul presedinte al Romaniei, pentru ca este vineri, dupa marea disputa. Cand veti citi textul in revista, veti sti deja si rezultatele finale ale alegerilor. Acesta se cheama blestemul presei tiparite, si incerc sa-l depasesc cu o profetie: stiu ce fel de stat va fi Romania viitorului presedinte. Statul slugarnic. Oricine va fi fiind presedinte.

Sintagma apartine scriitorului Hilaire Belloc (1870 - 1953), un ins nascut in Franta, dar stabilit in Marea Britanie. Prolific si cu o personalitate puternica, calat pe dispute, este plasat de critici pe acelasi palier cu H.G. Wells, George Bernard Shaw si GK Chesterton. In 1912 Hilaire Belloc scrie "The Servile State", o carte lipsita de formule economie, dar despre economie. Cartea prevestea reaparitia sclaviei, intr-o forma modificata, in lumea moderna: statul slugarnic este societatea in care un grup de insi sunt constransi de o constructie legislativa bine intentionata sa munceasca pentru beneficiul unei alt grup social. Servilismul lui Belloc este o norma, un stalp al societatii, impus de legislatie; exista, in societatea slugarnica, posibilitatea sa refuzi aceasta conditie, dar cel ce procedeaza asa este ostracizat.

Statul slugarnic nu este economie de piata, economia de piata se bazeaza pe liber arbitru, cerere si oferta, justitie si corectitudine, determinare si compasiune. Statul slugarnic nu este nici comunism, unde nimeni nu-si pune intrebari si exista supercentralism, extraplanificare si fericire impusa.

Economistul Friedrich von Hayek, care l-a apreciat pe Belloc, credea ca ascensiunea nazismului in Germania a fost un exemplu potrivit pentru viziunea scriitorului. Departe de mine concluzia ca in Romania ar putea aparea apucaturi fasciste; dar sugerez oricarui suparat sa se gandeasca, cu propriul sau cap, cinci minute la situatia reala a acestei natii. Avem un grup nu prea mare de platitori de taxe si impozite care sustin cea mai mare parte a bugetului de stat. Bugetul de stat este distribuit altui grup; avem asadar platitori de taxe si beneficiari de taxe, fiecare in stare neta. Nici unul, nici celalat grup nu este vinovat pentru starea creata, sunt victime ale sistemului. Si acesta este numai un exemplu dintr-o multitudine, alegeti doar taberele potrivite. Ca sa indulcim pilula, luam doze mici de Ciolos, Müller sau Afrim si credem ca suntem grozavi.

Dupa aproape un secol de la aparitia "The Servile State", un grup de studenti de la universitatea din Plymouth au primit un grant de 2.000 de lire sterline; cu banii acestia au luat un PC pe care l-au pus in cusca maimutelor din gradina zoologica Paington. Scopul lor a fost de a testa teoria care spune ca o maimuta care bate la nesfarsit, aiurea, la un computer, va sfarsi prin a emite, la un moment dat, un text coerent, ba va putea rescrie o opera a lui Shakespeare.

Studentii de la Plymouth n-au avut un timp infinit, dar si dupa numai o luna de zile teoria s-a dovedit falsa: maimutele, cinci macaci negri cu creasta, au distrus computerul, au facut pipi pe tastatura si nu au emis nici macar un singur cuvant coerent si intreg; au batut cinci pagini de text in care predomina litera "S".

Suntem la sfarsitul unui an in care romanii s-au zbatut singuri in criza economica, fara niciun ajutor, in care grupul platitorilor de taxe a trebuit sa suporte nu numai propriile probleme, ci si nevoia de orgoliu si faima si impaunare stupida a "elitei" politice si guvernamentale, un alt grup care n-ar supravietui o secunda fara un stat servil. Probabil ca alesul va fi rostit deja ceva de genul "...ne asteapta o perioada grea, dar o sa fie bine...", in cuvantarea victorioasa de duminica seara, inchipuindu-se un soi de Churchill. Dar nu, e doar un biet macac cu creasta care a insirat ceva mai multe S-uri pe tastatura. Iar eu, un altul, am tot izbit tastele si am rescris o zicere a lui Bertolt Brecht: "n-ar fi mai usor sa dizolvam poporul si sa alegem altul in locul lui"?