Trecând peste scandalul primei oferte publice pentru Facebook şi simplificând tot procesul, lucrurile par să stea în felul următor: Facebook a pus pe piaţă 421 de milioane de acţiuni la preţul de 38 de dolari, culegând astfel circa 16 miliarde de dolari şi stabilind valoarea companiei la peste 100 de miliarde. După care a început dezastrul. La ora la care scriu, acţiunile se tranzacţionează cu circa 27 de dolari, ceea ce înseamnă că valoarea Facebook a scăzut cu 28% iar Mark Zuckerberg a ieşit din topul celor mai bogaţi 40 de oameni ai planetei. Se speculează (în glumă, desigur) că dacă trendul se menţine, undeva în iunie Facebook nu va mai valora nimic, iar faptul că Zuckerberg mănâncă adesea la McDonald's capătă o nouă interpretare.

În concluzie, se pare că Facebook a fost mult supraevaluată şi s-ar putea ca acei care au comparat baza sa de utilizatori cu cea deţinută de LinkedIn şi au aplicat regula de trei simplă au avut dreptate să spună că preţul corect ar fi pe la 50 de miliarde de dolari. Desigur, toate aceste miliarde sunt bani "virtuali", care practic nu există decât pe hârtie, cu excepţia celor pe care i-a încasat Facebook. Să fie oare acesta începutul sfârşitului pentru uriaşa reţea de socializare, care a depăşit de curând 900 de milioane de utilizatori şi continuă să crească?

Mai întâi de toate poate ar trebui să vedem de ce a căzut preţul acţiunilor. În esenţă, problema se leagă de modelul de afacere pe care Facebook l-a urmat până acum: s-a limitat să vândă spaţiu de publicitate. Dacă raportăm veniturile de circa patru miliarde de dolari la baza de utilizatori, rezultă că Facebook a câştigat doar vreo 5 dolari pentru fiecare. Tot n-ar fi rău, dacă preţurile practicate de publicitatea online nu ar scădea. Însă ele scad pe măsură ce agenţiile de publicitate constată că reclamele plasate în web nu sunt eficiente. Iar cum creşterea bazei de utilizatori s-a datorat în ultima vreme unor ţări mai puţin "valoroase" ca putere de cumpărare (precum India, Rusia sau China), analiştii au conchis că veniturile nu vor creşte, ci, în cel mai bun caz, vor stagna.

În plus, peste 50% din utilizatori accesează reţeaua de pe telefoane mobile şi este de aşteptat ca acest procent să crească. Însă display-urile mici ale telefoanelor se pretează mai puţin la afişarea de reclamă decât ecranele computerelor clasice. Facebook are nevoie de o idee genială de marketing, dar compania este condusă de hackeri.

Scenariul pesimist este expus de Michael Wolff în revista Technology Review şi merge pe varianta că, dacă nu vine cu o idee care să schimbe întregul joc, Facebook nu doar că se va prăbuşi, dar ar distruge tot web-ul. Deoarece Facebook va fi disperată să vândă publicitate, va scădea preţurile. Iar cum publicul potenţial va fi de peste un miliard, tarifele pe care le va practica vor deveni un standard de facto în tot web-ul, ceea ce ar distruge majoritatea siturilor care se susţin prin publicitate, deoarece singura lor variantă va rămâne abonamentul plătit. Dar practica de până acum a dovedit că această variantă nu funcţionează. În schimb, Bob Cringely nu mai face calcule în bani, ci în ani: durata de viaţă a tuturor platformelor computaţionale de până acum a fost de circa 10 ani, în vreme ce durata supremaţiei unui jucător a scăzut în acest timp, de la 25 de ani în cazul IBM (1960-1985) la circa zece ani în prezent. Aşa că, indiferent de motive, Facebook mai are puţină vreme pentru a-şi menţine dominaţia. Pur şi simplu pentru că aşa merg lucrurile. Orice imperiu durează o vreme, apoi piere.

Pe de altă parte, Dallas Laurence este de părere (într-un articol publicat pe Mashable) că, indiferent de valoarea acţiunilor, Facebook nu este în pericol. Argumentele sale se bazează pe uriaşa bază de utilizatori (pe care crede că reţeaua o poate dubla fără probleme) şi pe volumul imens de date despre aceştia, pe care le-a obţinut absolut pe gratis, în vreme ce alte companii cheltuiesc bani grei pe instrumente de analiză şi data-mining pentru a extrage date valoroase pentru publicitate. Iar dacă datele sunt noua valută forte, Facebook va obţine bani mulţi din ele. În fine, oamenii sunt fiinţe sociale şi chiar au nevoie de Facebook. Pentru mulţi dintre ei Facebook este web-ul, aşa că nu au unde pleca.

Cât timp presa stă cu ochii pe cotaţii, Zuckerberg s-a însurat, iar Facebook plănuieşte să cumpere Opera (pentru a avea propriul browser) şi, iarăşi, să proiecteze un smartphone. Buffy revine în actualitate.