Cand a inceput in Egipt am crezut ca e vorba despre Egipt. Cand s-a raspandit, m-am uitat pe harta si am crezut ca tinta pieselor de domino in cadere este Iranul, care s-a constituit intr-un soi de bau-bau mondial dupa caderea lui Saddam. Dar in timp dominoul s-a bifurcat, ca in aranjamentele acelea savante care transforma caderea in spectacol, iar la capat a aparut China, unde autoritatile au luat saua la fragezit din timp, ca sa scoata parfumul de iasomie din narile oricarui pasionat.

Orientul Mijlociu si nordul Africii sunt terra mirabilis pentru adeptii jocurilor geopolitice: petrol in Libia si Algeria (petrolul libian asigura o buna parte din nevoile europene, cu precadere in Italia, dar, in acelasi timp, o importanta falanga chinezeasca este prezenta in zona), flota a 5-a americana in Bahrein, interese si legaturi economice majore intre Arabia Saudita si restul lumii, Israelul, Iranul. Sunt multe din spaimele omenirii aparute dupa momentul 1989 la un loc.

Nu intamplator am pomenit momentul 1989, pentru ca o apropiere poate fi facil facuta: revolutii atunci, revolutii si acum; oameni in strada atunci si acum; dorinta de libertate clamata, atunci si acum.

Dar o asemenea apropiere nu este chiar justificata. Revolutiile anului 1989 au avut loc intr-un alt sistem cultural. Lumea islamica este marcata profund de autocratie, de religie, de un sistem cultural complet diferit de occidentalele "democratie, drepturile omului, liberalism". Spatiul civic este complet altul, si modul precar in care asa-zisa democratie s-a instalat in Irak este un bun exemplu pentru diferentele dintre culturi. De aceea, momentul este mai mult un moment 1848, adica al marilor elanuri revolutionare care pun in miscare mai mult idei decat sisteme.

Si aici am ajuns unde ma intereseaza. Pentru ca momentul revoltelor din 2011 poate deveni un bun punct de inceput pentru adevarata schimbare care se petrece si care nu tine de religie, de spatiu civic, de democratie, drepturile omului sau liberalism economic. Este aparitia generatiei C.

Pe langa dorinta oamenilor de a scapa de regimurile autoritare si de saracie mai exista ceva in comun in toate aceste miscari - este vorba de noile moduri de a comunica. Din Egipt si pana in China autoritatile au cautat nu numai sa imprastie demonstrantii, ci si sa controleze cu precadere internetul si telefonia mobila. Cu mai mult sau mai putin succes.

De mai mult timp prezenta si prezentata in lumea occidentala, generatia C deriva din tinerii pe care i-am numit la un moment dat, chiar in Business Magazin, generatia multitasking - tineri care comunica altfel, care socializeaza altfel, capabili sa se ocupe de mai multe lucruri in acelasi timp, care nu pun mare pret pe intimitate. O dezordine in comunicare si interactiuni care sperie persoanele mature la fel cum au speriat rock 'n'roll-ul sau pletele si fustele generatiei flower power. C vine de la comunicare, conectare, computerizare, click, comunitate online. Revista "Strategy-Business" ii defineste: realisti, materialisti, liberali din punctul de vedere cultural, dar nu musai progresisti, mobili, dar numai in aparenta, pentru ca locuiesc cu parintii mai mult timp decat generatiile trecute, dar calatoresc prin intermediul internetului, locul unde se simt liberi sa comunice si sa ia atitudine. De aceea, la revolutia egipteana au participat nu numai demonstrantii din piata Tahrir, ci mii si mii de tineri din lumea intreaga.

Tinerii din generatia C sunt nascuti dupa 1990 si sunt omniprezenti in tarile occidentale, iar in spatiul BRIC (Brazilia, Rusia, India si China) sunt grupati in spatiul urban si la periferiile marilor orase. Reprezinta 40% din populatia Statelor Unite, Europei si zonei BRIC si 10% din populatia intregii lumi. Veti intelege mai bine schimbarea daca, in metrou sau pe strada, veti urmari usurinta fantastica cu care scriu mesajele text pe dificila (in opinia mea) tastatura a telefonului mobil - miscari precise, fluide si o repeziciune uluitoare.

Scriu sms-uri la fel de usor cum pronunta cuvintele. Integrarea tehnicii in cotidian la un asemenea nivel va crea cu totul alte standarde de viata, o cu totul alta clasa medie si o noua, complet diferita generatie de consumatori, cu nevoi specifice. Putem banui si putem crea abia niste scenarii stangace si incomplete despre lumea pe care o vor croi.

As putea spune acum ca numai companiile care vor intelege si se vor adapta la nevoile generatiei C vor rezista schimbarii, dar asta e doar o teorie invechita, complet depasita. Industrializarii nu i-au rezistat prea multe dintre structurile societatii rurale si la fel va fi si acum. Iar schimbarea va fi nu doar radicala, ci si mult mai rapida: in 2020 lumea va fi condusa de generatia C.

Nu ganditi planuri de afaceri prea ambitioase si pe termen lung; mai bine dezvoltati-va abilitatea de a scrie un sms cu viteza cu care ganditi.