E importanta pentru Irak din doua motive. Mai intai, al-Zarqawi a fost in sfarsit depistat pentru ca cineva din organizatia lui sau din comunitatea sunita din Irak s-a intors impotriva sa. Avem nevoie de mai multe situatii de acestea, pentru ca Irakul va functiona numai atunci cand sunitii se vor intoarce impotriva teroristilor si se vor alatura guvernului lor. In al doilea rand, orice-ar spune al-Qaida despre inlocuirea lui al-Zarqawi, nu e asa de usor de inlocuit - pentru ca a fost un terorist de clasa mondiala, de prima liga, unul din echipa all-star a terorismului. Vreme de trei ani a terorizat Irakul, ramanand de negasit pentru armata americana, pentru puscasii marini, pentru cei din marina, din aviatie, din CIA. Baietii asa rai ca el nu cresc in copaci. Dar moartea lui va fi un punct de cotitura numai daca va face ca mai multi irakieni sa se adune intr-un guvern si intr-o armata coerente. In cele din urma, asta conteaza.

Moartea lui al-Zarqawi, cu toate acestea, ma intereseaza si in termeni de politica americana. Sondaje recente arata nu numai ca democratii sunt considerati mai de incredere pentru a gestiona chestiunile interne - de la sistemul de sanatate la buget - dar ca acestia le-au tras presul de sub picioare republicanilor si in materie de chestiuni de securitate, traditional unul dintre punctele slabe ale Partidului Democrat. Cu toate astea, daca as fi in locul democratilor nu m-as bucura prea tare.

Ceea ce arata sondajele e in mare parte rezultatul incompetentei presedintelui Bush in Irak, mai degraba decat al faptului ca ar fi aparut un mesaj democrat pe teme de securitate nationala sau un grup de politicieni respectabili in materie de aparare. Intotdeauna mi s-a parut, cand a venit vorba de securitate nationala, ca alegatorii nu asculta cu urechile. Asculta cu stomacul. Voteaza bazandu-se pe instinctul lor visceral fata de un candidat care e gata sa inteleaga ca avem dusmani adevarati si e gata sa se bata cu ei.

Ce ne amintesc al-Zarqawi si grupul de teroristi recent arestati in Canada e ca, indiferent ce credem noi despre razboiul din Irak, societatile deschise de astazi sunt amenintate de acesti jihadisti necrutatori. Multi americani simt asta. Daca democratii vor sa preia controlul in chestiuni de securitate nationala, trebuie sa convinga tara - in stomacul ei - ca au o strategie convingatoare post-Irak de a atrage aliati impotriva acestor islamo-totalitaristi. Cum ar putea face asta? Iata subiectul a doua provocatoare carti. Una e "Razboiul bun. De ce liberalii - si numai liberalii - pot castiga razboiul impotriva terorii si pot face America din nou mareata", de Peter Beinart, editor at large la The New Republic. Cealalta e "Cu toata forta: o strategie progresiva pentru infrangerea jihadismului si apararea libertatii", eseuri editate de Will Marshall, care conduce Progressive Policy Institute.

"Democratilor ar trebui sa se fi saturat sa-l critice pe Bush", crede Beinart. "A facut lucruri ingrozitoare. Dar democratii sunt implicati intr-o batalie pe doua fronturi: unul impotriva lui Bush si unul impotriva totalitarismului islamic. Sunt doua lucruri separate. Trebuie sa ai raspuns si la a doua problema."

Marea realizare a presedintelui democrat Harry Truman, spune Beinart, a fost ca a convins partidul si tara "ca anti-comunismul a fost si un principiu liberal, nu doar conservator, si ca democratii aveau propria strategie pentru a lupta cu el - o strategie care a inclus institutii internationale puternice precum NATO, care a facut ca puterea americana sa actioneze legitim peste granite, si una pentru drepturi civile, care au facut din America o tara mai buna".

Democratii trebuie sa faca astazi acelasi lucru. Asta inseamna, spune el, sa construiasca institutii care pot interveni in state esuate, oferindu-si propriile strategii pentru a infrunta jihadistii si gestionand onest si decent prizonierii acestui razboi. "Unii democrati vor sa creada ca singurul motiv pentru care am pierdut ultimele alegeri e ca cealalta parte a jucat murdar, in vreme ce ei n-au facut-o", crede Beinart. "Dar nu e singurul motiv pentru care au pierdut."

Privind spre 2008, spune Will Marshall, cand Bush nu va mai candida, democratii trebuie sa-i convinga pe alegatori ca "inteleg, la nivel visceral, ca libertatea e in pericol" atunci cand grupuri de oameni din lumea intreaga cred ca pot omori pe oricine, atunci cand vor. "Unii democrati au negat intotdeauna asta", spune Marshall, "si avem tendinta de a ne concentra doar pe ceea ce am gresit".

Democratii pot fi credibili in aceasta privinta. Democratii inteleg "ca presedintele a risipit nesabuit ceea ce aveam ducand un razboi supra-militarizat impotriva terorii", spune Marshall. "Intelegem ca aliatii conteaza si ca puterea ar trebui exercitata prin intermediul unor institutii care ne legitimeaza puterea si ne ajuta sa lucram impreuna. Si intelegem ca atotputernicia economica a Americii si statutul nostru de societate deschisa si prospera exercita o atractie magnetica asupra oamenilor."

Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer;

Urmatorul sau articol va aparea in numarul din 28 iunie al BUSINESS Magazin.