Tin minte bine noaptea aceea de la sfarsitul lui 1989 cand am asteptat filmul executiei lui Nicolae Ceausescu, explicatiile aiuritoare ale crainicilor TV cu caseta inchisa intr-un dulap si despre cheia aflata la cineva care era altundeva, despre dezamagirea pe care am trait-o privind montajul de imagini stangaci initial prezentat si incapatanarea cu care am privit ore in sir ecranul gol al televizorului. Freamatul transmis de presa internationala si de internet legat de poza cu Osama ben Laden ucis mi-a adus aminte de toate cele de mai sus si marturisesc ca am inteles in buna masura si bucuria americanilor, dar am regasit si balbaiala autoritatilor care nu au mari tresariri cand coordoneaza eliminarea cuiva, dar dovedesc sensibilitati cand e vorba de relatia cu publicul.

Sensibilitati firesti ar spune unii, dar personal cred ca e o abordare cumva ipocrita, indiferent cat de valide ar fi argumentele: priviti filmele cu turnurile prabusindu-se si vedeti, cu un minim de imaginatie, cele mai explicite secvente cu putinta, care contin moartea a mii de oameni, acolo, in acele momente, abia ascunsi de norul de praf. Cu un minim, repet, de imaginatie. Trecand la Deveselu, sa notam doza de entuziasm legata de anuntul amplasarii sistemului american anti-racheta, investitiile si castigurile romanesti de imagine pe care le-ar aduce aceasta miscare.

O fi, dar am mai auzit aceste texte repetate cam la fiecare succes romanesc, la primirea in NATO sau la intrarea in UE, la vizita lui Clinton sau la primirea sefiei nu stiu carei organizatii internationale. Dar investitorii au venit, mereu, nu sub scuturi antiracheta, ci pentru castiguri consistente, pe stabilitate politica, pe o legislatie coerenta si o impozitare decenta. Si, in locul anunturilor emfatice legate de nivelul de securitate al Romaniei, as fi vrut un semnal politic, coerent si lucid, legat de prezenta romaneasca in Afganistan, de exemplu. Poate ca ajung zecile de soldati morti si raniti din Romania, in contextul mortii liderului terorist; zelotilor le spun ca o mult mai mare putere economica decat Romania, Italia adica, a anuntat ca in contextul economic actual isi va reduce efectivele din Afganistan si se va retrage din Kosovo. Aici nu este vorba de "respectarea angajamentelor Romaniei", ci de realism, verticalitate, buna- credinta si maturitate politica, daca or fi posibile asemenea lucruri si la noi.

Si Osama, si scutul anti-racheta au fost si sunt niste relicve ale unei lumi care s-a prabusit, chiar daca ramasitele ii mai sunt prezente; este lumea Razboiului Rece si a oamenilor providentiali. Din pacate, in lumea sa, Osama mort se va constitui intr-un motivator mult mai puternic decat Osama fugar; si aici este inceputul acela de care vorbeam mai sus.Cum inceput este venirea americanilor la Deveselu; implicatiile geopolitice depasesc cu mult "valoarea investitiilor" sau "impactul economic", intr-o lume care se rescrie si unde influenta si rolul de lideri ai SUA si Europei vestice palesc in fata fortei economice asiatice si sud-americane.

Ce-i de spus acum? Ca Romania ar trebui sa se concentreze pe crearea unui climat investitional corect si adaptat vremurilor si sa nu viseze bazaconii cu investitii straine aduse de rachete, fie ele si interceptoare. Turcia este printre putinele state care au beneficiat economic de prezenta militara, dar este exceptia care confirma si, in plus, a fost vorba de un ansamblu, de unul din cele mai determinate, deschise si adaptabile state.

Romania ar trebui sa lupte sa pastreze investitiile straine existente; apar semnale care, luate in ansamblu, sunt ingrijoratoare: plecarea ING Service Center Europe sau a diviziei de cercetare a Nokia de la Cluj sunt, pentru mediul de afaceri, semnale mai puternice decat amplasarea de rachete americane la Deveselu. La fel de puternic este semnalul dat de alte companii care anunta "evaluari" ale operatiunilor locale sau zvonurile despre tot felul de posibile iesiri din Romania ale unuia sau altuia. Romania are nevoie de un antreprenoriat puternic si de un mediu de afaceri sigur. Garantiile de securitate invocate de presedintele Basescu si reluate de premierul Emil Boc nu tin locul cresterii economice si nu vor transforma Deveselu intr-un punct pe harta. Nici tinta adoptarii euro in 2015, nici intrarea in spatiul Schengen nu inseamna bunastare.

Profesorul de stiinte politice Marvin Folkertsma vorbeste, este adevarat ca intr-un alt context, de neo-leninism, un concept care cred ca ni se potriveste si noua, acum. Concret, leninismul s-a dezvoltat intr-o perioada in care legitimitatea politica era asociata cu un soi de expertiza care venea dintr-o iluzorie posesie de cunostinte superioare, expertiza asumata de liderii politici si sustinuta orbeste de trepadusii acestora. Puritatea ideologiei si mentinerea dominatiei politice a asa-zisei elite erau teluri in fata carora alegerile, opinia publica, constitutia, legile, principiile democratice sau opozitia politica nu reprezentau nimic.

Suna cunoscut, nu? Uite ca americanii descopera asta acum si poate ca si noi, dimpreuna cu europenii, ar trebui sa ne oprim si sa ne analizam un pic. Oricum, suntem bine aparati.