Pe cuvantul meu de onoare ca voiam sa scriu despre campania electorala, vizita FMI, evolutia cursului si, tangential, de cazul Haissam. Si, de fapt, chiar despre asta o sa scriu, dar intr-un cu totul alt registru. Pentru ca stiti, intr-o perioada in care lumea pune, direct sau retoric, intrebari, cat mai multe intrebari si cat mai mestesugite, singurul lucru in privinta caruia am avut dubii a fost simplu: ce naiba se petrece cu noi?

Pe urma citesc in New Yorker reportajul cuiva care a vizitat o "fabrica" de arta in China, un loc unde chinezi buni desenatori, dar lipsiti de sclipire faceau tablouri pe banda rulanta. Eram familiarizat cu conceptul: in Amsterdam (si sigur si in multe alte locuri) exista galerii cu o bogata oferta de tablouri chinezesti. Adica arta la supermarket: culoare pe panza, e adevarat, dar culoarea pe panza insemna o vaca albastra pe fond galben, aceeasi vaca, dar verde si pe fond albastru, vaca rosie pe mov si tot asa....

Exista aici si bine, pentru ca preturile sunt mici, dar si rau, pentru ca gustul public nu se mai modifica in bine, lipsesc educatia, emotia pura. Am marsat un pic pe idee si am descoperit un proiect al artistilor rusi Vitali Komar si Alex Melamid, intitulat "Cele mai dorite si cele mai putin dorite picturi"; proiectul a fost sponsorizat de Chase Manhattan si s-a desfasurat in urma cu cativa ani. Concret, oamenii din mai multe tari au fost intrebati ce culori, personaje, teme, scene si scenarii, modalitati de expresie artistica prefera; cu totul 42 de intrebari care mergeau de la "preferati unghiuri ascutite sau curbe dulci?" la nuditate sau teme religioase. Ce a iesit e minunat! Si va recomand un exercitiu de imaginatie, in care sa vizualizati pictura preferata a americanilor, chinezilor sau olandezilor, daca ati vizitat locurile acelea si credeti ca ii cunoasteti cat de cat.

Pictura preferata a americanilor il are pe George Washington drept figura centrala, situat in mijlocul unui peisaj cu munte, copac, lac, tanara familie in excursie si cerb cu caprioara.

La frantuji tonurile picturii preferate sunt mai viguroase si culorile mai puternice: o juna seminuda cu doi copii goi, munte, lac, cerb si caprioara, desigur, dar insotiti de o turma de iezisori; vocatia agricola este completata de o tarla proaspat cosita, pe care stau balotii de paie.

La turci: culori reci, lac, munte, copac, lipseste tanara familie, dar sunt vizibile rezultatele eforturilor, pentru ca in tablou se joaca o multime de copii. Islanda: munte, copac, cerbi, tanara familie, banal, merita criza in care se zbat.La rusi muntele a disparut, dar apa ramane si padurea este mai deasa; copiii se joaca, iar tatal este fie taietor de lemne, fie arheolog - asta pentru ca intr-un colt este o jiganie care aduce cu un pui de mamut intreg, congelat. Fara cerb si caprioara. Sentimentul patriotic izbucneste pur in pictura daneza: in spatiul dintre copac si munte un tanar ridica drapelul national, sub privirile admirative ale unor balerine. In China intram, desi nu ma asteptam, in zona suprarealista: portretul lui Mao sub un copac sterp in mijlocul unei mlastini. Lipseste miliardul de oameni, singura fiinta este o vita, poate innamolita in smarc. Un albastru omniprezent, apasator si trist.

In Kenya munte, copac, lac, tanara familie este intrerupta din treburile gospodaresti de personajul Isus. Rinocerul inlocuieste, cum v-ati asteptat, cerbul. Asa cum in Finlanda apare renul, nu stiu daca este Rudolf, totusi. Tot aici tanara familie munceste indarjita, astfel ca nu mai au munte, ci doua movile mai mici. Lac, copac.

Popoare cu personalitate mi se par a fi olandezii si italienii. La olandezi pictura favorita este abstracta, un amestec de culori elementare, cam cum iti apare lumea dupa o doza. Detesta, in schimb, un interior pictat in stil evident vangogh-ian, cu fructe, pisica si fereastra. Pe fereastra se vede crucea cu Isus pe o tema hibernala.

Nu stiu sa descriu cea mai placuta pictura italiana, o puteti gasi la http://awp.diaart.org/km/ita/most.html. M-a dat gata, in schimb, ce detesta italienii: un soi de reproducere a sculpturii lui David, cu o anumita zona a trupului exacerbata; in tablou mai apar Elvis si un personaj de desene animate, iar David tine un element ce aminteste de crucea lui Isus.

O natie mai ciudata sunt si nemtii: copac si lac, cerb rahitic, pisica neagra, pictor si tablou. Puternica influenta turca, materializata prin arcade si elemente arhitecturale cu tenta orientala.

Mai trebuie sa spun ca natiile nu agreeaza in general picturi cu tenta abstracta, patrate colorate si altele de acelasi gen.

Toata insiruirea este, in fapt, cel mai bun raspuns la intrebarea mea: nu se intampla nimic rau cu noi, iar oamenii sunt, in general, aceiasi si gandesc cam la fel. Acum inlocuiti muntele cu nivelul de trai, apa cu decenta in viata publica, cerbul cu autoritati competente si destupate la minte si lasati tanara familie asa cum este; obtinem o imagine mai placuta decat filmele cu Indiana Jones. Si o tema buna pentru campania electorala.