Proaspat dobandita incredere a presedintelui in Curtea Constitutionala poate avea o explicatie cat se poate de simpla: defectul judecatorilor de a fi santajabili se poate transforma, la o adica, intr-o calitate.

Din trei, una. Fie a inebunit Basescu, fie presedintele s-a hotarat sa sacrifice Alianta, fie stie el ceva ce noua ne scapa. Altfel nu prea vad cum am putea interpreta declaratia prezidentiala de saptamana trecuta, conform careia ar fi "absolut firesc sa se astepte mai intai o decizie a Curtii Constitutionale si in privinta revocarii sefilor celor doua Camere - n.m. si abia apoi sa se treaca la aplicarea noului regulament." Duse ca si cum n-ar fi fost vremurile in care presedintele dadea pinteni alegerilor anticipate, aratand cu degetul taman inspre Curtea Constitutionala! Lasand la o parte, ca neserioasa, suspiciunea unei labilitati psihice, mai raman asadar in picoare doar ultimele doua (posibile) explicatii. Tertium non datur.

Inainte, insa, de a merge mai departe in descifrarea intentiilor prezidentiale, se cuvine sa recunoastem ca actuala situatie a Curtii Constitutionale este cat se poate de ingrata. Pentru tara, nu pentru Curte. Pe de o parte, institutia cu pricina a fost creata, sub presiuni occidentale, pentru asigurarea constitutionalitatii diferitelor decizii legale. La o scara mai mica, Curtea se vrea un echivalent al Curtii Supreme de Justitie din Statele Unite. Adica, pe scara ierarhica in jos, prima halta de la Dumnezeu intrupat pe pamant. De unde si prestigiul celor noua judecatori ce alcatuiesc Curtea Suprema. De unde si miza enorma pe care o contine fiecare nominalizare a unui nou judecator. De unde si atentia pe care atat mass-media cat si politicenii o acorda fiecarei nominalizari.

In recentele cazuri din Statele Unite - John Roberts si Harriet Miers - intreaga viata si activitate a acestora a fost disecata si rasucita pe toate partile. S-au luat in calcul nu doar pozitiile din instanta, clientii alesi, s.a.m.d., dar pana si culoarea masinii conduse (un Mercedes rosu aprins, in cazul Miers). Totul in incercarea aproape disperata de a anticipa pozitia noului judecator in chestiunile cele mai fierbinti din punct de vedere constitutional.

Pe aceasta parte, noi suntem linistiti. A anticipa deciziile Curtii Constitutionale pe baza profilului moral si profesional a membrilor componenti e floare la ureche. Ia ascultati aici: "Prostul moare de grija altuia!" Parlamentarii puterii au "obsesia micimii", "sunt jalnici" si "analfabeti". Epitetele sunt proaspat iesite din gura unuia dintre cei noua prestigiosi membri ai Curtii, pre numele sau Ion Predescu. Nu ma sochez cu una cu doua si nu am dat deocamdata nas in nas cu Sfantul Petru. Dar am fost socat de peroratiile lui Predescu, la fel cum as fi fost daca Sfantul Petru m-ar fi abordat pe tonul "ce mai faci, bai, manca-ti-as?".

"Daca mai eram in Parlament, ii trimiteam acasa, la arat! Dar ma felicit ca am plecat dintre ei. Doamne Dumnezeule, bine ca am plecat din Parlament! Astia au compromis institutia!" - dixit judecatorul Predescu. Tirada - sa recunoastem - ar fi fost cat se poate de potrivita, cu o conditie. Sa fi fost rostita in oglinda. Din pacate, a-i trimite la arat ("la arat/la semanat") pe cei noua judecatori ai Curtii ar afecta taman principiul de baza al acestei institutii - inamovabilitatea. Cercul cu pricina este cat se poate de vicios. Intr-adevar, "Curtea este o institutie inatacabila", dupa cum declara presedintele. Oamenii care o compun, insa, nu sunt.

Aici, cred, trebuie cautata explicatia atitudinii impaciuitoriste manifestata mai nou de catre presedintele Basescu. In mod normal, a te lasa la mana unei Curti de calitatea domnului Predescu e sinucidere curata. Afara de cazul in care tu stii ceva ce ei stiu ca tu stii. Scheletele din dulap. Mai simplu spus, afara de cazul in care ii poti santaja. Iar, la modul general vorbind, oamenii de aceasta conditie sunt santajabili. Atunci, da. Atunci te poti astepta la un vot disciplinat, lipsit de surprize.

In aceasta varianta devine explicabila si "ingadinta" prezidentiala fata de sefii serviciilor secrete numiti, dupa cum insusi Basescu recunostea, pe criterii politice de catre vechea administratie. Am mai spus-o, dar o mai repet: "sfiiciunea" de care da dovada Basescu in fata serviciilor secrete are o explicatie cat se poate de logica - atat de logica incat intra in categoria "Ana are mere, Xenia are pix." Nu exista metoda de fidelizare mai eficienta decat gratierea. Cand ti-a fost comutata (fie doar si momentan) decapitarea, esti "fortat" sa-ti versi toate secretele in urechea binefacatorului, in speranta ca astfel te vei mentine in gratiile sale.

Daca n-ar fi trist, ar fi, fara doar si poate, amuzant. Mort fiind autorul, ma indoiesc ca printre lecturile prezidentiale figureazaa si Nichita Stanescu. Si, totusi, Basescu urmeaza intru totul recomandarile poetului: "Intunecand intunericul/ Iata portile luminii."

................

Am fost socat de peroratiile lui Predescu, la fel cum as fi fost daca Sfantul Petru m-ar fi abordat pe tonul "ce mai faci, bai, manca-ti-as?"