"Hei Rusia, dacă mă asculţi, sper că vei reuşi să găseşti cele 30.000 de email-uri pierdute de pe serverul lui Clinton. Îţi vom fi cu toţii foarte recunoscători!" Cuvintele de mai sus îi aparţin lui Donald Trump şi au fost rostite recent, la câteva zile după încheierea convenţiei republicane din Cleveland, Ohio, în cadrul căreia a fost desemnat drept candidat al partidului la alegerile prezidenţiale din noiembrie.

"La ce s-o fi gândit dl. Trump?" se întrebau, retoric, jurnaliştii de la New York Times.

Şi nu sunt singurii: presa din Statele Unite începe să nu mai fie indiferentă la o situaţie din ce în ce mai periculoasă. E o situaţie care seamănă cu ce s-a întâmplat în România acum 16 ani, când mai toate instituţiile care aveau sau nu dreptul de a emite o opinie pertinentă au ales răul cel mai mic şi s-au aliniat, cuminte, în spatele lui Ion Iliescu. Presa din Statele Unite, aşadar, începe să lovească tot mai tare într-un candidat care pare că nu crede în nimeni sau nimic şi care beneficiază de o susţinere tot mai mare din partea celor care nu înţeleg cum funcţionează o o societate democratică.

Nu cred că Trump poate câştiga alegerile din toamnă, indiferent cât de puternică ar fi mişcarea anti-sistem care a marcat spectrul politic american în ultimele 12 luni; dar posibilitatea există, iar gândul de a-l avea pe Donald Trump la conducerea unei (încă) superputeri este de-a dreptul terifiant.

“Suntem obligaţi să alegem singurul candidat sănătos la cap”, spunea Michael Bloomberg, fostul primar miliardar al oraşului New York, referindu-se la Hillary Clinton în încheierea discursului său ţinut azi-dimineaţă la convenţia democrată.

Americanii ar face bine să-i asculte sfatul : sănătos la cap sau nu, Trump reprezintă un pericol pentru securitatea lumii întregi. Nu spun că ar începe războaie în Orient Mijlociu sau că ar trimite submarine în Coreea de Nord, dar ar putea distruge ceea ce generaţii înaintea sa au muncit să construiască: alianţe.

Cât despre Hillary Clinton, mă îndoiesc serios că ea este “cel mai bun candidat”, aşa cum o tot numesc liderii democraţi. Dar reprezintă cu siguranţă răul cel mai mic.