Atunci, ce este luxul? Un mare istoric de artă spunea că "Dumnezeu trăieşte în detalii", şi se referea, printre altele, la atenţia pentru fiecare mişcare de pensulă executată pe pânză. Dacă începem de aici, luxul înseamnă atenţie la detaliu. De la prima cusătură executată manual într-un sacou "custom made", la alegerea materialului realizat din lâna lamelor din Peru (eligibile tocmai pentru că locuiesc la înălţimi de peste 3000 de metri), până la livrarea ireproşabilă a sacoului către client.

Însă obsesia pentru detalii, luată ea singură, nu înseamnă lux. Nu fără orele de muncă depuse, cu pasiune, de un om dedicat (până la irosire) de domeniul său de activitate. Şi iată un alt element ce aparţine luxului: pasiunea. Cineva, la un moment dat, a fost pasionat şi a crezut în ceva. Louis Vuitton a fost pasionat de genţI de voiaj, Antoni Patek şi Adrien Phillipe de mecanica timpului, Coco Chanel de haine, iar un exemplu recent, ca să nu cădem în păcatul de a atribui luxului doar ce are tradiţie de peste un secol, Christian Louboutin a fost (şi încă este) pasionat de pantofi. Lista poate continua…

Dar am scris deja mult şi o să mi se reproşeze că nimeni nu mai are azi timp să citească atât. Nu-şi mai permit acest lux.

Aşadar, las paginile revistei să vorbească mai departe, mai ales că despre exclusivism şi capricii după afaceri am întrebat chiar pe câţiva dintre oamenii de business care au adus branduri de lux în Bucureşti. Tot în paginile acestui număr aniversar aflaţi care sunt cele mai apreciate restaurante din capitală sau cum se pregătesc pasionaţii de iahting de încheierea sezonului. Vă urez să răsfoiţi revista în tihnă, cu un pahar de vin bun în faţă şi să vă bucuraţi de toamnă.

PS: Iar la întrebarea pe care o aud uneori - la ce foloseşte luxul? - am un singur răspuns: la nimic vital. Dar e minunat.