de Lavinia Raşca (MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ŞI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)

Ascultând aceste cuvinte, repetate stăruitor, gândurile mi-au zburat la primii mei mentori americani, care, la începutul anilor '90, mă îndemnau să învăţ să visez, să am visuri îndrăzneţe şi să am încredere că ele se vor îndeplini, dacă voi fi hotărâtă şi perseverentă. Dacă atunci îi ascultam oarecum neîncrezătoare, acum ştiu că aveau dreptate. Suntem rezultatul visurilor pe care ni le făurim, fără de care nu am avea energia de a munci şi nici puterea de a face alegeri. De-a lungul timpului m-am convins că oamenii care visează mult îşi păstrează tinereţea şi vigoarea, sunt buni, optimişti, entuziaşti. Antreprenorii de succes au visuri foarte multe şi foarte îndrăzneţe, mai ales că am avut privilegiul să-i ascult pe unii dintre ei împărtăşindu-le. Dar ei mai au ceva: perseverenţa de a acţiona pentru a le aduce la îndeplinire, prin crearea şi dezvoltarea de companii care să îi reprezinte.

A visa nu e acelaşi lucru cu a fi visător. Există mulţi visători care, în lipsa concentrării şi a acţiunilor stăruitoare, nu sunt performanţi şi nu ajung nicăieri, deşi visele lor sunt îndrăzneţe. Nu e suficient să visăm, mulţumindu-ne cu atât. Visurile sunt neclare, se suprapun unele peste altele, pentru că sunt mult prea multe. Unele se dovedesc a nu avea vreo legătură cu noi sau cu realitatea care ne înconjoară. Este nevoie să le filtrăm.

Succesul cere să ne concentrăm asupra viselor care merită atenţie, fiind realiste şi în armonie cu valorile personale, şi să le dăm astfel un contur clar în mintea noastră. Astfel, ele se vor transforma în aspiraţii şi vor avea mari şanse de a se îndeplini.

Câteva întrebări devin necesare în acest demers: care e rolul meu în lumea aceasta? Ce viitor îmi doresc? Ce e important pentru mine?

Pentru a depune efortul susţinut necesar, este recomandabil ca antreprenorii să îşi lanseze afaceri care corespund aspiraţiilor personale, adică dorinţelor şi ţelurilor lor celor mai importante şi durabile. E foarte puţin probabil să te poţi ocupa pe termen lung, cu dăruire, de ceva care nu ţi se potriveşte şi nu-ţi place deloc, oricât de promiţătoare ar fi premisele pieţei. Pe de altă parte, este incontestabil faptul că, prin deciziile, acţiunile şi relaţiile lor, antreprenorii îşi pun amprenta asupra companiilor pe care le înfiinţează şi a aspiraţiilor care le definesc. Mai ales dacă angajaţii sunt corect selectaţi şi au valori în linie cu ale companiei.

Aspiraţiile companiei, cunoscute şi sub denumirea de ideologie, sunt reprezentate de misiunea, viziunea şi valorile ei (fig. 1). Uneori, misiunea este asimilată viziunii. În orice caz însă, misiunea, viziunea şi valorile sunt elementele care o definesc. Îi dau identitatea care o va face diferită de companiile concurente şi o ajută să capete o poziţie distinctă în mintea şi în inima consumatorilor şi a angajaţilor.

Aspiraţiile reprezintă punctul de plecare al strategiei. Strategia care nu izvorăşte din aspiraţii nu are sens. „Elaborăm strategia… ca să obţinem ce?“. Aspiraţiile – misiunea, viziunea, valorile – le dau oamenilor imboldul de a se adapta schimbărilor mediului, de a inova, le oferă motivaţie şi sunt liantul culturii organizaţionale. În felul acesta, oferă şanse de succes strategiei.

În companiile de succes, aspiraţiile şi strategia sunt complementare şi coerente, potenţându-se reciproc. Aspiraţiile sunt legate în principal de oamenii din companie, iar strategia de concurenţi. Aspiraţiile şi strategia răspund la întrebări diferite, dar strâns legate

(fig. 2).

Formularea viziunii, misiunii şi valorilor e corectă, completă şi utilă atunci când are o latură strategică şi una de motivare. Când e clară, arată care e rolul companiei şi către ce ţinteşte ea. Când este plastic exprimată, îndeamnă la acţiune şi oferă motive de mândrie antreprenorilor înşişi, angajaţilor, investitorilor şi tuturor celor care vin în legătură cu compania. Am văzut în companii seturi misiune – viziune – valori contraproductive, fie pentru că erau neinspirat formulate, fie pentru că angajaţii nu rezonau cu ele. Uneori erau afişate la loc de cinste, dar ar fi fost mai bine să nu fi existat.

Cu o căutare pe Google, pot fi găsite seturi misiune – viziune – valori a sute de companii, unele mai inspirate, altele mai puţin sau deloc inspirate. Eu prefer ideologia pe care Henry Ford a făurit-o pentru compania sa, mai ales că acest lucru s-a întâmplat la începutul secolului trecut. Am întâlnit-o pentru prima dată în articolul lui J.C. Collins şi J.I. Porras „Building Your Company’s Vision“.

Ford avea ca ţel îndrăzneţ „Democratizarea automobilului“. El şi-a formulat aspiraţiile astfel: „Voi construi un automobil pentru cei mulţi. Preţul lui va fi atât de mic, încât orice bărbat cu salariu bun îl va putea cumpăra şi se va bucura de el împreună cu familia, petrecând ore binecuvântate în natura pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu. Când voi fi gata, toţi şi-l vor permite şi-l vor avea. Caii vor dispărea de pe şosele, automobilul va deveni ceva obişnuit, iar noi vom putea oferi locuri de muncă şi salarii bune, unui număr mare de bărbaţi“.

Acest text e clar, având bine definită componenta strategică, în care se explică faptul că Ford va avea o producţie de masă, cu costuri mici, destinată celor care înainte nu-şi permiseseră să aibă automobile, şi în acelaşi timp motivantă pentru angajaţi şi potenţialii angajaţi, cărora le atinge atât latura raţională – satisfacţia de a avea salarii bune  – , cât şi pe cea emoţională – mândria de a lucra într-o companie cu ţeluri îndrăzneţe. Caracteristica sa vizuală mi se pare foarte inspirată.