Nu stiu daca in decurs de 15 ani, de cand se afla la conducerea BNR, Mugur Isarescu a iesit personal atat de des in presa cum a facut in ultimele doua saptamani.

Avertizarile lui ca sistemul financiar se afla la limita stabilitatii din cauza cresterii exponentiale a creditului in valuta, care a ajuns sa depaseasca 70% din totalitatea imprumuturilor acordate, tin capul de afis aproape in fiecare zi.

Guvernatorul spune ca BNR isi va folosi toata puterea ca sa impiedice o reducere in continuare a euro - scadere care provoaca pagube tot mai mari exportatorilor romani, nevoiti sa-si reduca vanzarile peste hotare, care au devenit nerentabile - si o majorare a creditarii in valuta.

Pentru a stopa aprecierea leului, banca centrala incearca sa-i descurajeze pe investitorii straini, hulitii speculatori care intra pe piata peste noapte, aduc sute de milioane de euro, preseaza pe o scadere a cursului si ies apoi mai bogati.

"Observam ca pe piete sunt foarte multi bani, care nu au nici in clin, nici in maneca cu economia reala. Sunt fonduri care vin sa speculeze si pleaca imediat", spune Isarescu. El ii avertizeaza pe speculatori ca prin operatiunile pe care le face si pe care le va face nu le va valida castigurile si va incerca sa-i tina la granita.               

Declaratiile si avertizarile reprezinta un instrument de politica monetara. Cateodata poate fi la fel de puternic ca rata dobanzii sau operatiunile valutare ori monetare. Este si cel mai ieftin, avand in vedere ca nu implica nici o cheltuiala.  

Problema se pune daca investitorii straini, dealerii si bancherii il cred pe guvernator sau, mai bine spus, cred ca Banca Nationala va avea forta sa se opuna intrarilor de capital si sa tina euro la peste 3,4-3,5 lei mult timp.

Ca sa tii moneda europeana la acest nivel, in conditiile in care intrarile de euro se numara cu sutele de milioane, este foarte costisitor pentru banca centrala, care este nevoita sa absoarba ulterior leii din piata, platind o dobanda de 8,5% pe an.

La ultima licitatie, de vineri, BNR a atras 4 miliarde de lei, adica echivalentul a 1,14 miliarde de euro, in conditiile in care oferta bancilor a fost de 12 miliarde de lei. La licitatia anterioara a mai atras echivalentul in lei al unui miliard de euro.

Dealerii mizeaza pe faptul ca BNR le va lua, in final, toti leii, nu ii va lasa sa se descurce cu ei la dobanzi de 2-4% pe an, ca sa nu se duca in inflatie, obiectiv pentru care Isarescu raspunde acum cu capul. 

Va fi o lupta dura, care va tine cu siguranta ceva timp. Daca de o parte a baricadei ar fi numai cei care sunt la Bucuresti ar fi bine. Dar in lupta au intrat si dealerii si investitorii de afara, mult mai experimentati in aceste lupte pe ecranele calculatoarelor. Iar acestia sunt obisnuiti sa puna pe masa, la deschidere, milioane de euro, daca nu chiar zeci de milioane.

Problema e cum de s-a ajuns aici, in situatia in care Isarescu iese personal in fata, sa se lupte cu pietele. Bancile au fost invatate sa fie unicii castigatori din aceste operatiuni, iar BNR si Ministerul Finantelor au fost cei care luna de luna au platit factura. Ba nu, au mai fost si populatia si companiile.

Dar cel care le-a pus pe tava dealerilor profiturile de milioane de dolari si de euro a fost guvernatorul. Cum sa se duca bancherii in economie, cum sa investeasca milioane de euro in retea si in vanzarea de credite cu risc mare, cand era de ajuns sa tasteze numai cateva cifre in calculator si isi plasau banii la BNR si la Finante cu risc zero?

Este adevarat ca an de an BNR a platit un pret pentru inflatie si stabilitate, cost care se scrie cu zece cifre in euro. Dar este si adevarat ca nici banca centrala nu i-a fortat pe bancheri sa reduca dobanzile la lei sau sa se duca in strada ca sa-si atraga clienti, asa cum o face acum. Acest lucru trebuia facut acum un deceniu.

Nu cred ca populatia este de vina ca se inghesuie sa ia credite. Cum sa-ti cumperi o masina, cum sa renovezi casa sau sa-ti schimbi televizorul, frigiderul si masina de spalat, atunci cand nu ai toti banii, daca nu prin imprumut? Sa mai stai un deceniu pana reusesti sa aduni toti banii? Daca dobanzile la valuta sunt mai ieftine, trebuie sa te duci sa te imprumuti in lei, unde costul este dublu, ca sa nu pui in pericol "stabilitatea sistemului financiar"?

Este adevarat ca imprumuturile in valuta sunt mai riscante, dar nu cred ca moneda europeana ar putea sa creasca atat de mult incat sa compenseze dobanzile mari la lei, care se ridica intre 17 si 30% pe an, dublu fata de euro si dolar.

Daca guvernatorul bancii centrale ii va convinge pe bancheri sa scada dobanzile la lei la 8-12% pe an, nu prin declaratii, ci prin masuri indirecte efective, atunci oamenii vor deveni patrioti.

Pana atunci, cand intr-adevar romanii se vor napusti sa ia credite in lei, nu in euro, vom asista la una din cele mai interesante lupte pe piata valutara si monetara. Isarescu versus dealerii.