Misto, nu? Oricine s-ar simti mult mai confortabil din anumite puncte de vedere intrand in asa un magazin decat intr-unul care clameaza victorios "avem haine pentru grasi/persoane corpolente/marimi extralargi sau XXXXXL, iar cautarea hainelor potrivite ar implica un mare numar de miscari legate de imbracat si dezbracat, un soi de balet dezarticulat si nadusit in stramta cabina de proba, cu efecte la fel de binefacatoare ca si o ora de gimnastica la sala urmata de o tura de sauna. Asa ca poti sa pui respectivii pantaloni la vanzare cu orice pret, pentru ca ofera chestii nepretuite.

Pe urma am zis ca, stai un pic, cum cea mai buna idee este despre niste amarati de pantaloni? Da, poate o afacere nemaivazuta, poate o zicere a cuiva, poate altceva... Nu m-am putut contrazice. Dumneavoastra puteti?

Un scriitor de anticipatie francez, Jean-Louis Curtis, si-a imaginat, in urma cu cinci decenii, o lume aflata in penurie de idei: televiziunile, editurile, casele de productie cinematografica plateau milioane nu pe scenarii ci pe simple idei. Normal pentru o lume lipsita de idei, un tip face bani razuind fundul craniilor si vanzand ideile obtinute. Pentru a dobandi ideile, le cumpara de la obscuri muritori de foame sau le fura cu ajutorul agentilor. Cateodata un pistol in coaste nu ajunge: un agent a procedat astfel si primeste o poveste care unora le pare interesanta. Entuziasmul le este domolit de cineva mai citit, care recunoaste in ideea adusa de agent subiectul "Manastirii din Parma" de Stendhal. Alte idei colectate sunt originale; este vorba despre concursul cu public "Inima lor fara valuri" sau despre un film despre un savant nebun si o frumoasa nurlie, inchisi intr-un batiscaf scufundat la 3.000 de metri adancime.

O viziune cumva diferita fata de cea a lui Bradbury din "451 Fahrenheit", dar la fel de sumbra in esenta. N-am ajuns sa traim inca in asemenea lumi, cu carti incendiate si subiecte de roman smulse sub amenintarea pistolului, dar indraznesc sa spun ca nici prea departe nu suntem. O sa fug de analizele aprofundate, care plictisesc groaznic, am inteles si o sa argumentez cu materialul clientului.

Unu: o stire mai veche, despre niste scoli londoneze, vreo 50 la numar, care au refuzat seturi de carti scrise de Jane Austen, Shakespeare sau Dickens, oferite gratuit de o organizatie. Motivatia sefilor de scoli a fost ca junii scolari se plictisesc citind asemenea autori clasici, rezonand mult mai bine cu manga, benzile desenate japoneze.

Doi: in topul celor mai populare parole folosite pe Internet de britanici se regasesc "thomas" pe locul 10 si "charlie" pe locul 7, "arsenal" pe locul 9 si "liverpool" pe locul trei, "123456" pe locul 5, "password" pe locul 2 si "123" pe primul loc (primul loc inseamna 4 persoane din 1.000, iar locul 10 unul dintr-o mie). Va dati seama ce misiune usoara au hackerii la noi?: cu "steaua" si  "dinamo" ai spart o treime din bancile de date bucurestene.

Trei: la 13 ani, Morgan Pozgar este campion si a castigat 25.000 de dolari. Concursul pe care l-a castigat tine, oarecum, de zona mintii: este de scris rapid SMS-uri. Textul "Supercalifragilisticexpialidocios! Even though the sound of it is something quite atrocious. If you say it loud enough you'll always sound precocious" a fost tastat in 42 de secunde. Morgan spune ca trimite 4.000 de mesaje in fiecare luna - sa multumim Domnului ca nu ne aflam in lista sa de contacte.

Patru: Ray Kurzweil ia si el 25.000 de dolari, dar nu pentru SMS-uri, ci pentru a tine un speech; Ray este inventator, intreprinzator, vizionar si ia masa cu Bill Gates. A prezis in 1980 ca un computer va invinge campionul mondial la sah in 1998 (s-a petrecut in 1997) si ca o retea mondiala de calculatoare se va ivi, facilitand comunicarea, cunoasterea si distractia. A pus la punct un soi de lege, care se bazeaza pe faptul ca tehnologia creste exponential; in baza legii sale, computerele vor depasi oamenii in inteligenta in 2027 (acum se apropie de istetimea unui soarece).

Patru fapte disparate care spun cate ceva despre lumea in care traim si despre penuria de idei care imi pare ca ne incearca: daca alegem sau impunem (asta daca avem puteri speciale) sau daca preferam manga, "supercalifragilisticexpialidocios" sau "inima lor fara valuri" in detrimentul lui Shakespeare este o chestiune personala, e adevarat. In fond nu vor pieri nici clasicii, nici cititorii clasicilor; ideea mea era sa nu ajungem mai repede decat zice Kurzweil sa fim depasiti de soarecele de acum.

Sau poate o fi bine?!? Ma intreb asta pentru ca nu-mi dau seama ce i se poate intampla unui savant, fie el si nebun, daca este inchis cu o tanara nurlie intr-un batiscaf la 3.000 de metri adancime.