Calin Popescu-Tariceanu trebuie, dupa parerea mea, apreciat - cel putin de simpatizantii liberali - pentru cum a reusit sa se descurce in acesti patru ani, cu o majoritate parlamentara aparent nefavorabila si un presedinte cel putin critic la adresa sa si a Guvernului.

Tariceanu incheie acest mandat de premier cu un partid inca inchegat - desi in urma cu doi ani PNL-ului i se mai dadeau putine sanse de supravietuire, cu un bilant de activitate rezonabil si cu asteptari destul de optimiste de la urmatoarele alegeri.

Toate pot fi insa in van daca PNL va incepe sa copieze tot mai multe dintre manifestarile PSD din ultima suta de metri a mandatului incheiat in 2004.

Sa ma explic. De felul meu nu sunt un pasionat al ziarelor de sport sau al stirilor si al transmisiunilor sportive; dar zilele trecute am deschis o asemenea publicatie si de pe pagina a treia m-a izbit o reclama electorala in care Calin Popescu-Tariceanu ii zambea gales unei doamne venerabile, sub mesajul ca PNL va continua majorarea pensiilor.

Poate am eu o problema cu competenta unor specialisti, dar imaginea respectiva mi-a amintit frapant de PSD din 2004. De sclipiciul ieftin si duiosia scremuta a mesajelor care prezentau public mai toate “succesele” guvernarii socialdemocrate. De rigiditatea prost ocultata a unui premier pe care strategii de imagine - coincidenta, aceiasi ca la PNL - incercau sa-l umanizeze transplantandu-i zambete à la americaine si strangeri de mana cu electorat de protocol.

Evident, liberalii nu sunt inca acolo; insa nimeni nu ne poate garanta ca sunt imuni la astfel de pericole. Iar o campanie de imagine de acest fel - pentru ca am aflat ca nu era vorba de o reclama izolata - este, cred, cel mai bun exemplu in sprijinul acestei asertiuni.

Mie mi se pare ca lupta in noiembrie se va duce intre cei care vor reusi sa scoata oamenii la vot promitandu-le marea cu sarea si cei care vor incerca sa-i aduca la urne pe aceia carora le suna fals angajamente gen 25.000 de euro pentru fiecare roman intors din strainatate (dar doar pentru primii cateva mii de norocosi, dupa cum scrie cu caractere mici in oferta electorala) sau medicamente ieftine si gratuite pentru cei cu pensii mici.

Si, pentru binele lor, liberalii ar face bine sa nu atace primul culoar, pentru ca e si aglomerat si intesat de profesionisti ai demagogiei electorale. Rezultatele ultimelor alegeri arata insa cum centrul de greutate al electoratului se muta tot mai adanc in mediul rural; din acest punct de vedere, capitalizarea de catre PNL a dublarii pensiilor de anul trecut este legitima si machiavelic justificabila. Dar toate au o masura si depasirea ei se pedepseste, in acest caz prin posibila neprezentare la vot a multora dintre cei din a doua categorie. O pierdere pe care sunt sigur ca PNL nu si-o poate permite si nici compensa. Pentru ca tot ultimele alegeri au aratat ca electoratul traditional de dreapta sta tot mai departe de stampila de vot - poate si pentru ca nu i s-a gasit inca momeala potrivita -, iar cel de stanga nu isi modifica atat de repede favoritii incat sa le dea motive de optimism liberalilor.

De fapt, PNL are o misiune si mai dificila decat atat la urmatoarele alegeri: pe langa faptul ca nimeni nu-i vede castigatori ai scrutinului - ceea ce nu se poate spune despre PD-L sau PSD -, liberalii trebuie sa demonstreze ca nu au fost doar tezaurizatorii unei cresteri economice inevitabile, ci ca au premeditat macar o farama din evolutiile favorabile - pana acum - la nivel macroeconomic.

E foarte usor, cand trebuie sa demonstrezi asta, sa te folosesti de ce e mai la indemana, populismul ieftin - pe care de ce sa nu recunoastem, nu-l folosesti nici primul si nici pentru prima data. Dar, dupa cum spune si reclama, instructiunile de utilizare trebuie citite cu atentie inainte, pentru ca dupa aceea nici medicul si nici farmacistul nu prea mai au cum sa te ajute.