In ianuarie 2010, presedintele Bancii Centrale a Europei Jean-Claude Trichet a spus ca BCE nu va schimba regulile garantiilor bancare de dragul oricari tari membre. Dupa evenimentele din decembrie 2009 si aprilie 2010, cand agentia Standard & Poor's a retrogradat ratingul de credit al Greciei la BBB+ si respectiv BB+, domnul Trichet, s-a razgandit anuntand ca BCE va accepta obligatiunile emise de statul elen drept garantie pentru imprumuturi, indiferent de ratingul primit. Un punct de vedere interesant pe care l-am citit zilele acestea apartine unui manager de bar din Germania care spunea: "Guvernul nu ne spune adevarul. Cred ca Grecia are nevoie de mai multi bani decat se afirma. Unii spun ca banii sunt pentru a salva Grecia, iar altii spun ca banii sunt pentru a salva bancile. Intre timp, Grecia se apropie tot mai mult de faliment."

Europa se confrunta cu tot felul de dificultati sociale si politice si foarte mult depinde de ceea ce vor face politicienii europeni in acest moment. Vineri, parlamentarii germani au aprobat ajutorul destinat Greciei in valoare de 22,4 miliarde de euro pe o durata de trei ani, sprijinind astfel planul care ar putea determina viitorul UE, conform spuselor cancelarului german Angela Merkel. Multi investitori insa se tem ca strategia de salvare va esua din doua motive: in primul rand, grecii nu vor putea mentine masurile de austeritate promise si in al doilea rand, celelalte tari PIIGS prezinta cazuri periculos de similare, confruntandu-se cu o stagnare economica si datorii crescande. Lista de reforme acceptata de greci este dura: reducerile de cheltuieli se ridica la aproape 11% din PIB pe urmatorii trei ani. In ciuda planului de austeritate, povara datoriei tarii va creste la 140% din PIB, ceea ce va impinge Grecia la un pas de faliment. Intr-un fel sau altul, Grecia va avea nevoie fie de un ajutor financiar suplimentar fie de o forma de reesalonare a datoriei publice. Guvernele tarilor UE si reprezentantii FMI se abtin sa mentioneze o eventuala restructurare a datoriilor statului elen, temandu-se ca ar putea declansa un efect de domino. Prin negarea insolvabilitatii Greciei, politicienii nu au evidentiat Grecia din grupul tarilor PIIGS, astfel incat frica de raspandire a crizei s-a intensificat.

Conform agentiei Standard & Poor's, bancile europene, care detin in jur de 80 miliarde de euro in obligatiuni grecesti, ar putea pierde 60% din valoarea acestora in cazul unui faliment. Dintre bancile franceze, Credit Agricole, prin participatia ei la banca Emporiki, are o expunere de 28,4 miliarde de euro, in timp ce BNP Paribas si Societe Generale au cele mai mari investitii in obligatiuni guvernamentale grecesti. Cele doua banci belgiene care s-au prabusit in 2008, Fortis si Dexia, detin 3,8 miliarde de euro si respectiv 3 miliarde de euro in obligatiuni grecesti. In Germania, Hypo Real Estate are o expunere la Grecia de 8 miliarde de euro, in timp ce LBBW are o expunere de 2 miliarde de euro. Pentru bancile franceze si germane, expunerea la tarile PIIGS se ridica la peste 20% din totalul expunerii lor pe plan internatinal. Bancile din Marea Britanie au un risc limitat la Grecia si Portugalia, dar expunerea lor pe piata din Spania este estimata la 115 miliarde de dolari.

In concluzie politicienii sunt mult mai preocupati de banci decat de contribuabili. O veche zicala spune: banul vorbeste - nimic altceva nu are valoare!

Pentru analize mai detaliate pe alte teme economice si pentru a comenta impreuna diverse subiecte va astept pe www.toniiordache.ro