Unii ii considera niste teribilisti, daca nu huligani de-a dreptul, ramasi probabil pe strada din greseala si morti din greseala, fiindca nu s-au ferit la timp. Altii ii considera niste biete victime vrednice de mila, pentru ca ucigasii lor nu sunt nici acum pedepsiti, ba nici macar cunoscuti, iar fiecare luna decembrie ar mai adauga astfel un an riscului ca Romania sa ramana etern bantuita de mania unor suflete care cer razbunare pentru sangele varsat.

Altii ii ignora complet, pentru ca mortii Revolutiei nu conteaza in raport cu diversele teorii ale conspiratiei la care adera acesti compatrioti informati, care stiu cel mai bine cine a facut "revolutia" (neaparat cu ghilimele si cu R mic) si, de la inaltimea certitudinilor ca americanii, rusii, ungurii sau Vestul in general au pus la cale totul, stiu ca deja nu mai conteaza cativa morti, infinit mai putin interesanti decat ultimele dezvaluiri despre urzelile dinainte ca zidul Berlinului sa se darame. In fine, altii ii dispretuiesc pe mortii din 1989 si ii acuza ca au iesit in strada ca niste copii rai care nu asculta de tovarasa, ca sa combata un regim care de fapt era bun, doar ca nu-si dadeau ei seama: acei copii n-au stiut ce fac, caci au distrus - unelte inconstiente ale marilor puteri ce voiau raul tarii - o epoca asa de luminoasa a istoriei noastre.

Indiferent insa de opiniile despre imprejurarile mortii lor, exista undeva un punct de consens. Luati periodic drept potentiali aliati politici post-mortem in lupta cu cate un vremelnic presedinte, prim-ministru sau partid la putere, cei ucisi la Revolutie sunt considerati automat nenorocosi pentru ca si-au dat viata fara sa poata prevedea ca Romania va ajunge o tara dezbinata, fara directie, saracita, condusa de cine nu trebuie si asa mai departe. "Daca ar sti, s-ar zvarcoli in morminte!"

Dar eu nu cred deloc ca se zvarcolesc in morminte. Ramasi pururi tineri cum sunt, daca ar fi printre noi s-ar imprieteni atat de repede cu atatia dintre oamenii tineri de azi, care le seamana izbitor. Ii stiti - cei ce invata nu doar ca sa treaca clasa, incep sa munceasca devreme, strang bani ca sa plece in vacanta sa vada Europa, prind rapid limbi straine, nu admit sa li se bage pe gat parerile altora, viseaza la o Romanie de unde sa nu mai fie impinsi sa emigreze si sunt gata sa faca misto de orice, dar nu si de libertatea lor, pentru ca vad singuri la multi dintre cei mai in varsta ce sechele urate a lasat lipsa de libertate.

De asta nu mi se pare deloc ciudat ca, pe cate un forum online sau intr-o discutie intre colegi unde apare cineva care zice "mai lasati-ma cu Revolutia asta" sau "era mai bine inainte", intre cei ce le dau replica imediat, aratandu-le ce inseamna sa fii liber si ce le datoram celor cazuti atunci la Timisoara si la Bucuresti, sunt oameni nascuti dupa 1989 sau cu doar cativa ani inainte de Revolutie. Acesti oameni tineri sunt infuriati de aceleasi lucruri care i-ar infuria si pe cei din cimitirele Revolutiei - ca Romania nu scapa de hoti, de securisti, de politruci si ca nu ne-am revenit suficient de repede dupa o arsura de 45 de ani cu fierul rosu. Dar asta nu stirbeste cu nimic bucuria din decembrie 1989 ca dictatorul a fugit. Ea a ramas intreaga si se innoieste zi de zi la vederea dezinvolturii normale, orgolioase, stangace, inteligente cu care traiesc generatiile crescute dupa Revolutie. A, da, sunt niste inculti, lenesi, au obiceiuri foarte proaste si n-au respect. Exact ca prietenii lor din '89 :)

N-am uitat intrebarea din titlu. Asadar: primiti cu colindul? Daca da, inregistrarile audio ale colindelor se afla aici - cine vrea poate sa le descarce la liber, sa le ia pe mp3 player si sa le asculte. In masina, in drum spre supermarket, spre o petrecere sau pur si simplu in timp ce impodobeste bradul de Craciun.

Sarbatori cu bucurie!