Poate că vina statul român nu ar fi fost aşa de mare dacă nu ar fi făcut nimic în problema retrocedărilor şi ar fi tranşat problema simplu cu un "nu avem bani". Complicaţiile, inechitatea şi viciile au apărut atunci când diferitele guverne au încercat să îi despăgubească în natură, numerar sau în acţiuni la Fondul Proprietatea pe foştii proprietari.

Trebuie adăugat că pentru a-i despăgubi pe foştii proprietari pentru imobilele şi terenurile confiscate de comunişti, statul român ar avea nevoie de 21 de miliarde de euro, sau 15% din Produsul Intern Brut, efort uriaş pentru un stat care se împrumută de la FMI pentru a-şi acoperi deficitele.

Că despăgubirea foştilor proprietari este un act ratat pentru statul român, un restitutio dezintegrum, cum mi-am intitulat textul, o demonstrează nenumăratele sentinţe date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care este condamnată încălcarea dreptului la proprietate, iar statul român este pus să plătească, o demonstrează recenta arestare pentru luare de mită a lui Remus Baciu, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), o demonstrează anunţurile lipite strâmb pe stâlpii din faţa sediului ANRP prin care persoane private cumpără cu banii jos dosare de despăgubire, o demonstrează Ionuţ Popescu şi Călin Popescu- Tăriceanu, care, deşi nu au nicio legătură cu procedura de despăgubire, nu s-au ferit să cumpere acţiuni la Fondul Proprietatea de la foşti proprietari când Fondul nu era listat încă la Bursă.

În primăvara acestui an, aflat la aceeaşi masă cu oficiali ai CEDO, ministrul justiţiei Cătălin Predoiu a recunoscut o evidenţă: "Modalitatea în care statul român a încercat în ultimii douăzeci de ani să rezolve problema restituirii proprietăţilor a fost un eşec. Principala cauză a insucceselor a fost instabilitatea politică care a dus la instabilitate legislativă. Înclin să cred că, atunci când s-a pornit, s-a greşit asupra concepţiei strategice şi s-a încercat «restitutio in integrum». A fost o eroare acest lucru, trebuie să existe o limitare a restituirilor. De asemenea, lipsa unui criteriu de cuantificare a despăgubirilor a făcut din CEDO un agent imobiliar responsabil de evaluarea proprietăţilor".

Eşecul s-a adâncit odată cu centralizarea procesului de despăgubire care a avut loc în 2005 şi care a fost parafată prin înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Prin înfiinţarea ANRP, premierul de atunci Călin Popescu-Tăriceanu a mutat controlul asupra procedurilor de retrocedare de la primăriile şi prefecturile din teritoriu la Centru - în Bucureşti. Astfel, o singură instituţie publică, a cărei conducere este numită prin ordinul Guvernului şi pe criterii politice (actualul preşedinte Crinuţa Dumitrean e susţinut de PD-L), a ajuns să centralizeze toate zecile de mii de dosare de despăgubire, să le evalueze şi, în final, să emită deciziile de despăgubire. Deşi guvernanţii au motivat existenţa ANRP prin urgentarea procedurii de despăgubire, după cinci ani de funcţionare a acestei instituţii persoanele apropiate puterii au fost principalii beneficiari şi mai puţin moştenitorii foştilor proprietari care aşteaptă de ani de zile să fie despăgubiţi.

Bilanţul celor cinci ani de funcţionare arată astfel: ANRP a plătit în numerar 592 mil. lei către aproape 4.000 de persoane, în timp ce numărul solicitărilor se ridică la peste 20.000, iar suma totală revendicată se ridică la 2 miliarde de lei. Autoritatea a dat peste 11 miliarde de acţiuni la Fondul Proprietatea. Peste 170.000 de dosare au primit decizie de compensare în instanţă, însă mai puţin de 20.000 au ajuns în stadiul de a primi certificat de despăgubire.

Centralizarea procedeului de despăgubiri a permis unor persoane, printre care se află şi apropiaţi ai actualei puteri, să speculeze blocajul şi nenumăratele amânări intervenite în listarea Fondului Proprietatea şi să cumpere la preţuri de chilipir drepturile de despăgubire de la foştii proprietari. Fostul director general al Fondului Proprietatea Ionuţ Popescu, un apropiat al PD-L, a cumpărat peste 16 milioane de acţiuni la Fond. Şi Călin Popescu-Tăriceanu, cel care a semnat documentul de înfiinţare al Fondului Proprietatea şi nenumărate acte legislative, a recunoscut că cumpărat acţiuni la Fondul Proprietatea de la foşti proprietari.

Având acces la informaţii privilegiate privind mersul evenimentelor (listarea Fondului, iniţierea unor noi legi sau ordonanţe de urgentă care reglementau activitatea Fondului), persoanele din cercurile puterii, a căror identitate sursele evită să o divulge, au ajuns să deţină pachete importante de acţiuni la Fondul Proprietatea.

Cum statul român mai are pentru despăgubiri acţiuni de 150 mil. euro la Fondul Proprietatea, adică 10% din FP, iar orice despăgubire acordată în numerar sapă adânc în deficitul bugetar, tare mi-e teamă că zecile de mii de dosare de despăgubire vor ajunge să zacă în beciurile ANRP fără ca proprietarii să îşi mai găsească vreodată compensare.