In ianuarie 2003, deplangeam intr-un editorial faptul ca revista engleza "The Translator", condusa de Mona Baker, editoare stimata a unei Encyclopedia of Translation Studies, a luat (in semn de protest fata de politica lui Ariel Sharon) decizia de a boicota institutiile universitare israeliene, cerandu-le la doi cercetatori israelieni care faceau parte din comitetul director al revistei sa-si dea demisia. In paranteza fie spus, cei doi cercetatori se aflau in mod public in polemica cu politica guvernului lor, dar acest lucru pe Mona Frank n-o privea.

Observam atunci ca trebuie facuta o distinctie intre politica unui guvern (sau chiar intre constitutia unui stat) si fermentii culturali ce agita o anumita tara. In mod implicit, remarcam ca a considera toti cetatenii unei tari responsabili de politica guvernului lor era o forma de rasism. Intre cei care se comporta astfel si cei ce afirma ca trebuie bombardati toti palestinienii pe motiv ca unii palestinieni comit atentate teroriste nu exista nicio diferenta.

Acum a fost prezentat la Torino un manifest al Campaniei Italiene pentru Boicotul Academic si Cultural al Israelului, tot in reactie la politica guvernului israelian. Manifestul sustine ca "universitatile, universitarii si intelectualii israelieni, aproape in totalitatea lor, au jucat si joaca un rol de sustinere a guvernului lor si sunt partasi la politicile acestuia. Universitatile israeliene sunt si locurile unde se realizeaza unele dintre cele mai importante proiecte de cercetare, in scopuri militare, pentru noi arme bazate pe nanotehnologii si pentru sisteme tehnologice si psihologice de control si oprimare a populatiei civile".

In consecinta, ni se cere sa ne abtinem de la a lua parte la orice forma de cooperare academica si culturala, de colaborare sau proiecte comune cu institutiile israeliene; sa sustinem un boicot global al institutiilor israeliene la nivel national si international, inclusiv suspendarea tuturor formelor de finantare si de subventionare a acestor institutii.

Nu impartasesc deloc politica guvernului israelian si am privit cu mult interes manifestul multor evrei europeni (JCall) impotriva expansiunii asediilor israeliene (cu polemicile starnite in jurul lui, acest manifest arata ca exista o dialectica aprinsa in jurul problemei, in interiorul si in afara Israelului). Dar gasesc falsa afirmatia conform careia "universitarii si intelectualii israelieni, aproape in totalitatea lor, au jucat si joaca un rol de sustinere a guvernului lor", pentru ca toti stim cati intelectuali israelieni au polemizat si polemizeaza pe aceste teme.

Trebuie sa ne abtinem a gazdui intr-un congres de filozofie orice filozof chinez, pe motiv ca guvernul de la Beijing cenzureaza Google?

Pot sa inteleg ca (pentru a depasi neplacutul subiect israelian) daca se afla ca departamentele de fizica de la universitatile din Teheran sau din Phenian colaboreaza activ la constructia bombei atomice a acelor tari, departamentele de fizica de la Roma sau Oxford prefera sa intrerupa orice raport institutional cu acele lacase de cercetare. Dar nu inteleg de ce ar trebui sa fie intrerupte relatiile cu departamentele de istorie a artei coreene sau de literatura persana antica.

Vad ca la noul apel la boicot a participat prietenul meu Gianni Vattimo(1). Sa zicem (prin absurd) ca in unele tari straine s-ar raspandi stirea ca guvernul Berlusconi atenteaza la sacrul principiu democratic al diviziunii puterii, prin delegitimarea magistraturii, si ca se serveste de sustinerea unui partid indiscutabil rasist si xenofob. I-ar placea lui Vattimo ca, polemizand cu acest guvern, universitatile americane sa nu-l mai invite ca visiting professor, iar comitete speciale sa se apuce sa-i elimine toate lucrarile din bibliotecile SUA? Eu cred ca ar vocifera impotriva nedreptatii si ar afirma ca a face asa ceva e ca si cum i-ai face pe toti evreii responsabili de deicid, doar pentru ca Sinodul in acea vinere sfanta era prost dispus.

Nu este adevarat ca toti romanii sunt violatori, toti preotii pedofili si toti specialistii in Heidegger nazisti. Prin urmare, nicio pozitie politica ori polemica despre un guvern nu trebuie sa implice un popor intreg si o intreaga cultura. Si acest lucru este valabil in mod deosebit pentru republica cunoasterii, unde solidaritatea intre oameni de stiinta, artisti si scriitori din toata lumea a fost dintotdeauna un mod de a apara, dincolo de orice frontiera, drepturile omului.

Nota:

1. Gianni Vattimo, filozof si politician comunist