Atunci cand cresterea economica este inlocuita de o criza financiara, mai multi debitori ajung in imposibilitatea de plata si prin urmare, bancile de la care s-au imprumutat raporteaza pierderi uriase. In acel moment, guvernele intervin pentru salvarea sistemului bancar. Ca rezultat creste datoria publica si scade datoria privata.

In prezent, multe tari europene se confrunta cu un nivel ridicat al datoriei publice si cu mari deficite externe. Este bine cunoscut faptul ca asa numitele tari PIIGS ar trebui sa abordeze urgent problema datoriei publice si, cel mai important, sa acorde atentie sporita impresiei lasate investitorilor. Conform Tratatului de la Maastricht, este clar ca BCE nu ar putea oferi sprijin financiar public unui membru al sau. Cu toate acestea, unii politicieni europeni propun crearea unei organizatii dupa modelul FMI, numita Fondul Monetar European (FME), care vizeaza corectarea datoriilor publice actuale si posibil viitoare.

Stiind ca FMI este in mare parte dominat de SUA si, prin urmare, cu o putere de constrangere limitata in cazul in care o tara din UE-16 nu ar respecta toate conditiile de imprumut, Europa poate apela la FMI pentru ajutor. In mai multe state din UE-16, ca urmare a recentei situatii a datoriei publice, se vehiculeaza idea ca este in interesul tuturor tarilor ca orice stat membru care se confrunta cu o instabilitate a sistemului financiar sa fie sprijinit.

Aceasta posibila noua institutie financiara va putea fi finantata in conformitate cu un mecanism simplu:

• 1 punct procentual din diferenta dintre datoria publica efectiva si limita de 60% din PIB impusa prin tratatul de la Maastricht, si de

• 1 punct procentual din diferenta dintre deficitul fiscal real si limita de 3% din PIB conform tratatului de la Maastricht

Este evident faptul ca tarile cu un sistem financiar puternic nu vor deveni contributori ai FME, in timp ce tarile PIIGS ar trebui sa cheltuiasca o prima anuala pentru a-si asigura posibilul colaps al sistemului public. Conform propunerii, orice stat membru ar putea apela la FME si ar putea avea acces la un imprumut cu o valoare maxima egala cu fondurile depuse. Exceptiile ar trebui aprobate de catre Comisia Europeana si debitorul ar trebui sa fie supus unui program fiscal foarte strict.

In cazul in care statul respectiv nu respecta planul de ajustare, UE ar putea intrerupe unilateral contractul de finantare sau ar putea bloca accesul acestuia la piata monetara din zona euro. Daca aceasta propunere devine realitate, unii experti sustin ca multe contracte de tip CDS aferente datoriei suverane ar scadea in valoare in acelasi timp cu diferentele de randament oferite de statele membre FME. Cu toate acestea, aceasta institutie va trebui sa creeze un mecanism orientat catre minimizarea socurilor provocate de potentialele falimente. Acesta ar fi realizabil prin crearea unul plan adaptat dupa modelul obligatiunilor de tip Brady.

Aparitia organizatiei FME, nu reprezinta doar un stimul pentru tarile membre de a-si pastra deficitul fiscal la parametri normali in orice moment dar prevede si un plan fezabil pentru abordarea problemei deficitelor bugetare. In plus, FME ar proteja tarile UE care prezinta un sistem fiscal competent, care altfel ar fi afectate financiar de o criza a datoriei publice in interiorul zonei euro. Atat cancelarul german Angela Merkel cat si primul ministru francez au declarat ca sustin ideea unui FME, dar au adaugat ca Tratatul UE ar trebui sa fie schimbat. In opinia mea, in cazul in care mecanismul de creditare al FME creeaza dependenta pe termen lung, spre deosebire de o asistenta pe termen scurt, atunci UE va fi mai castigata fara o astfel de institutie.

Pentru analize mai detaliate si pentru a comenta impreuna acest subiect va astept www.toniiordache.ro