Cum sa fii de stanga in Romania fara sa superi niste liberali rafinati, ceva intelectuali de marca, ceva demagogi nationalisti? Si la urma urmei cine mai e de stanga cu adevarat? Ponta cu Che pe tricou? Sau poate Cristian Tudor Popescu? Stanga nu mai e o ideologie, stanga e ceva cool si, uneori, extrem de profitabil.

Nu se poate sa nu fi observat ca tot ce inseamna hip, trendy, cool - tineresc pana la urma - se intemeiaza in jurul unor credinte si simboluri traditionale de stanga. Che Guevara a ajuns o simpla imagine care vinde tricouri. Ce pedeapsa mai frumoasa putea sa existe pentru o minte comunista cam tulbure, precum cea a lui Che (desi, parca, Fidel ar fi meritat-o mai mult), decat sa devina o rotita perfect capitalista?

Forme de stanga subculturala in Romania gasesti cam la tot pasul. Sunt, in principiu, mici ipocrizii comice imprumutate din Vest. Se poarta pantaloni rupti bine, incaltari rapciugoase, tricouri decolorate, freze dezordonate, se imita cat se poate de bine statutul revolutionarului urban. Cu bani multi, sa ne intelegem. Un look de stanga adevarat, de tanar revoltat chic, costa mult mai mult decat un banal costum de mic burghez. O pereche de "conversi" iti poate ataca buzunarele mai agresiv decat niste pantofi eleganti. Unde e Marx sa vada ca un look de revolutionar te poate zvanta de bani?

Stanga chic capata proportii in Romania. Este un val important de razvratire si impotriva tineretilor de cu totul alta culoare ideolo-gica a parintilor. Fenomene pop precum cenaclul Flacara incurajau mai ales sentimente nationaliste prin anii ‘80, in perfecta sincronie cu dorinta lui Ceausescu de izolare a tarii. A trebuit sa intram in capitalism pentru ca stanga sa-si recapete publicul tanar.

In politica romaneasca ideologiile sunt mult mai putin evidente decat in muzica, moda, chiar vestimentatie. PSD nu e un partid de stanga nu pentru ca e plin de oameni bogati. Nu poti judeca astfel ideologiile. Cristian Tudor Popescu este un om bogat si asta nu-l impiedica sa filozofeze stangist. Ion Cristoiu este un jurnalist bine platit (si, probabil, foarte cheltuitor, pentru ca are nevoie sa ceara bani cand mai pierde cate un proces) si este trup si suflet dedicat PSD-ului. La cati ani am avut guvernare "social-democrata" ar fi trebuit s-avem in Romania un adevarat cult al drepturilor cetateanului. Nici vorba de asa ceva, de la sindicate la ligile studentilor nu avem decat tot atatea forme organizate de manipulare politica. Iata un motiv serios pentru care PSD nu e de stanga.

Sa mai cautam ramasite de stanga. Orice analist ar indica zona culturala, intelectuala. Greseala, din nou. Personalitatile culturale din Romania au credinte mai ales liberale, conservatoare, chiar cu tenta nationalista. Prea putini indraznesc sa-si asume un discurs de stanga (cei care se incumeta sunt repede inghititi de un val polemic din zona mainstream). In mediul cultural se face bascalie de corectitudinea politica inainte sa se fi stiut macar cu ce se mananca. Toleranta pentru stanga este minima. La compromiterea ei a contribuit si falanga oportunista de intelectuali sustinuti de acelasi PSD (Simion, Sararu si altii asemenea). Principala greseala a intelectualului roman este aceea ca pune semnul egal intre comunism si stanga. E chiar sinucidere sa negi o cultura vestica de stanga de mare prestigiu in ultima suta de ani. Dar la noi e un sport cultural national.

Oricat am cautat nu am gasit decat stanga cool in Romania. O televiziune muzicala proclama "revolutia muzicala", cuvinte precum "republica", "revolta urbana", "viva la revolucion" sunt la ordinea zilei. S-a inventat chiar si un site impotriva brandurilor care scoate la vanzare tricouri nonconformiste. Un radio si-a intemeiat toate miscarile de marketing pe ideea de "guerrilla", desi credintele politice ale comentatorilor sunt profund de dreapta. Cine a zis ca nu poti sa faci bani cu o boneta de Che pe cap?

Asadar, stanga "vinde". Cu discursul de stanga castigi alegerile. Apoi, cu cel de dreapta, iti aperi acumularile financiare sau de imagine. Stanga si-a pierdut romantismul si forta ideologica, s-a capitalizat. Asa merg lucrurile. O carte tradusa anul trecut la noi, "Subiectivitatea marfa" de Marius Babias, descrie cel mai bine disperarea unui om (artist) de stanga autentic. Tot ce era mesaj social candva a devenit acum slogan care poate vinde cu succes batoane de ciocolata. Artistii-activisti sunt acum prezenti in paginile de life & style ale revistelor glossy. Dupa asa exemple, Babias rezuma inteligent un fenomen interesant al capitalizarii underground-ului: "Strategiile de marketing ale serviciilor de comunicatii si ale producatorilor de stil de viata sunt orientate din anii ‘90 tot mai puternic spre constructia de perechi culturale opuse cum ar fi underground/overground, deoarece produsele incarcate cu apel subcultural sunt mai bine vandute".

Nimic nu mai are valoare pe piata modei, a trendurilor etc., daca nu are o coloratura rebela, underground. Cum sa fii de stanga autentic in Romania? Politic, nu exista alegere. Intelectual, risti sa pari sinucigas. Pana si moda vestimentara cu aparenta de stanga costa cam mult. La urma urmei, stangii ii mai ramane, cu parere de rau pentru romantici, sansa capitalista. Decat sa te consumi in activisme, e mult mai profitabil sa o faci pe analistul sau pe politicianul care ia apararea saracilor sau, cine stie, sa-ti deschizi o linie de haine revolutionare, cu bonete, costume de pionier si decoratii de erou al muncii socialiste.