Marturisesc ca am conceput o intreaga strategie pentru acest text. Pentru ca problema strategiilor in Romania este una cu adevarat strategica, care a mancat mult timp, bani si neuroni. Pacat de consum, pentru ca rezultatele nu se prea vad.

In baza de date a colegilor mei de la agentia de presa Mediafax cautarea cu termenul "strategie" da aproape 6.000 de rezultate, iar cu "strategia" peste 8.000. Sunt stiri in care apar fie unul fie ambii termeni. Stiu cum se redacteaza o stire de agentie, asa ca pot presupune ca in circa doua treimi din stirile aparute sunt prezenti ambii termeni, o destul de mare parte sunt stiri internationale, iar unele folosesc termenii respectivi in alte contexte decat cele cu referire stricta la o "strategie" ca document conceptual.

As spune, bazandu-ma pe fler, ca in jur de 2.000 de stiri privesc tot soiul de strategii romanesti, de mai mica sau mai mare importanta, cu totul cateva sute bune de documente aparute in ultimii 12 ani, de cand s-a infiintat baza de date.

Rasfoind anul 1994, am constatat ca strategiile acelui an priveau privatizarea in masa, privatizarea companiilor de stat, industria de aparare, electrificarea satelor, energia si altele asemenea. Nu suna cunoscut?

Cam fiecare ministru al industriilor de care imi aduc aminte, si fac presa de mai bine de zece ani, a avut propria viziune despre energie si s-a simtit dator sa conceapa o strategie in domeniu; elaborarea era o actiune consumatoare de ceva timp, pe urma aceasta era prezentata intr-o conferinta de presa, urma o fireasca pauza menita sa refaca energia umana consumata. Pe urma veneau fie o remaniere, fie alegerile, ministrul pleca si venea un altul care tinea mortis sa se imortalizeze printr-o noua strategie.

Dupa 12 ani, mai exista sate romanesti care nu au curent electric; cu toate acestea pe site-ul Ministerului Industriei tocmai a fost publicata o strategie nou-nouta. Am rasfoit-o, bine scrisa, inchegata, cu ceva minusuri pe la finantari si alte cateva termene de finalizari cam stahanoviste, in opinia mea.

Da’ cu rezultatele cum stam? Si intreb in cunostinta de cauza si nu numai pe cei de la Industrii, ci pe toti strategii din tara asta, pentru ca prezentarea rezultatelor strategiilor, cate au fost si daca s-au aplicat, au fost fie apanajul unor alte conferinte de presa, unde s-a adunat, mai mult nejustificat, cat mai multa spuza pe turta, fie al urmatoarei guvernari, care a suflat cat a putut ca sa imprastie spuza. Un posibil raspuns, cel cu constrangerile bugetare, nu sta in picioare, pentru ca nu am avut si nici nu s-a gandit nimeni la o strategie de eliminare a risipei bugetare.

Securitatea nationala face obiectul ultimei mari strategii menite sa spuna romanilor ce va fi, cum va fi, ce trebuie sa faca, de ce e bine asa si cum va fi peste cand o fi sa se termine. Nu vreau sa ma refer aici la disputa dintre palatele Cotroceni si Victoria, despre interpretari, sensuri sau despre competentele care au redactat respectiva strategie. Raspunderea celor din urma tinde spre zero din moment ce documentul a primit aprobarea celor competenti. Ma intreb insa la ce bun atatea strategii, fie ele si de importanta nationala?

Am citit cu rabdare tot documentul, cu ochii de cetatean simplu, dar n-am gasit raspunsuri. Burebista a fost un bun strateg in materie de educatie civica, atunci cand a dispus eliminarea pasiunilor bahice, a fost ceva practic, care a calmat, cred, ceva tensiuni din comunitatea dacica; educatia civica, care ar avea nevoie in Romania de astazi de o atentie cu totul si cu totul speciala, face obiectul ultimelor patru randuri din strategia de securitate nationala, iar abordarea este cea de manual de economie politica, nu din acela alternativ.

Strategia militara a lui Mircea cel Batran a fost si ea simpla - ii batem de le suna apa, daca nu-i putem bate, ardem lanurile si otravim fantanile, si daca nici asa nu tine, scoatem fetele la inaintare si ii asimilam. Actuala strategie vorbeste despre "forte expeditionare, mobile si multifunctionale, rapid dislocabile, flexibile si eficiente". Frumos spus, dar inca imi mai aduc disconfortul uniformei de pe vremea cataniei mele, disconfort despre care stiu sigur ca nu a disparut, chiar daca materialul textil s-a schimbat si mai este si vopsit in culori de camuflaj. Iar la chestiunea cu "sporirea eficacitatii procesului de generare a fortelor" nu mi-a sunat clopotelul deloc.

Documentul insista mult pe lupta impotriva terorismului. Este corect, date fiind tratatele la care Romania este parte, dar mai teroriste mi se par amenintarile ce vin din zona interna, politica si sociala - dezinteres, fuga de raspundere, nepasare, privitul cu ochelari de cal sau satisfacerea propriilor interese - decat amenintarile atentatorilor cu bombe in brau. Sublinierea despre necesitatea "transformarii profunde a institutiilor" si "cresterea actului de conducere" nu mi-au oferit argumente care sa ma faca sa cred in eliminarea terorismului birocratic si administrativ autohton.

"O directie speciala de actiune, cu implicatii majore in infaptuirea obiectivelor securitatii nationale o reprezinta restructurarea, dezvoltarea si modernizarea industriei de aparare". E citat din actuala strategie, dar am zis mai sus ca si acum 12 ani aparea o strategie asemanatoare, formulata in aceeasi termeni, despre industria de aparare. Care?

Si mai sunt o multime de exemple, despre necesitatea constituirii comunitatii nationale de informatii (diplomati, cei ce au gandit documentul, nu-i asa?), despre modernizarea infrastructurii, despre managementul potentialului hidrografic si protectia impotriva inundatiilor, despre o politica externa dinamica si creativa, despre securitatea energetica si cate si mai cate.

Nimeni nu a fost uitat, dar nimeni nu are ceva concret de facut.