De ce avem nevoie de o reforma reala a fiscalitatii? Raspunsul este simplu: pentru ca  intreprinzatorii si chiar salariatii simt ca se sufoca sub presiunea impozitelor si taxelor.

Sufocarea nu se refera in primul rand la nivelul impozitelor, ci la procedurile fiscale complicate si, foarte important, numarul foarte mare de impozite, taxe, contributii la fonduri speciale etc. 

Toate aceste probleme sunt generate de obsesia unor functionari din administratia publica de a controla subsistemul social pe care il administreaza. Discutam aici de o problema de fond, de o mentalitate a celor care confunda autoritatea statului cu autoritatea personala. Administratia publica, in prea multe cazuri, actioneaza (voit sau nu) impotriva intereselor legitime ale celor pentru care ar trebui sa lucreze. Intr-adevar, autoritatea statutului reprezinta forta cu ajutorul careia sunt impuse interesele generale a statului, interese care in ultima instanta reflecta interesele fiecaruia dintre noi. Aceasta este teoria, caci, asa cum ne-am obisnuit, practica ne "omoara".

Reducand aria de analiza la ultimele masuri privind reglementarea impozitelor si taxelor (Ordonanta nr. 83/2004 pentru modificarea Codului fiscal si Legea de aprobare a Ordonantei nr. 94/ 2004), constatam cu surprindere ca sunt introduse noi limitari pentru libera desfasurare a activitatii economice. 

In primul rand, conditionarea vinzarii partilor sociale (inclusiv actiunile) si a activelor fixe de anuntarea cu 60 de zile inainte de realizarea operatiunii de cesionare reprezinta o dovada clara ca initiatorul nu a inteles nimic din economia capitalista. 

Ceea ce este ingrijorator este ca acest text legislativ a fost acceptat de functionari ai Ministerului Finantelor Publice cu o lejeritate care ridica semne de intrebare asupra profesionalismului acestora. Este in stare Ministerul Finantelor Publice sa controleze toate operatiunile comerciale cu parti sociale si active fixe din Romania? Nu era mai simplu ca aceasta restrictie sa se aplice, temporar, pentru firmele care actioneaza in domeniul produselor accizabile, acolo unde se dau marile "tunuri"? Probabil ca problemele semnalate vor fi remediate, partial, prin Norme de aplicare, dar chiar trebuie ca Parlamentul sa voteze asemenea legi?

In al doilea rand, problema contribuabililor inactivi reflecta un comportament ciudat in lupta fiscului cu "firmele-fantoma", utilizate de retelele de evaziune fiscala. Pe de o parte, se reglementeaza infiintarea firmelor in 3 (trei) zile, ceea ce reprezinta un avantaj urias pentru evazionisti. Pe de alta parte, procedura de faliment (care continua sa fie foarte greoaie) este inlocuita de un mecanism administrativ - procedura de declarare a contribuabililor inactivi - a carui eficienta este discutabila prin prisma consecintelor pentru intreprinzatorii de buna credinta. Nu este greu de banuit ca aceste proceduri ar putea da nastere la erori de aplicare si, posibil, la numeroase procese. 

In al treilea rand, legislatia privind zonele defavorizate a fost golita de continut, folosindu-se ca justificare alinierea la reglementarile europene privind concurenta si ajutorul de stat. Din pacate, numerosi specialisti au atras atentia ca aceste reglementari sunt obligatorii pentru Romania numai de la data aderarii, iar excesul de zel in acest domeniu vine in contradictie flagranta cu interesele nationale. 

In fine, se mentine un numar exagerat de impozite, taxe si contributii - a caror colectare este nu numai dificila, dar de cele mai multe ori prezinta dificultati majore de interpretare. De exemplu, unele primarii au ajuns sa perceapa pana si "taxe de protectie". Aceste comentarii reflecta doar cateva dintre carentele legislatiei fiscale: un numar prea mare de impozite, taxe si contributii, limitari abuzive ale comertului, formalitati complicate si, mai ales, costisitoare. Din pacate, singurul lucru pe care il putem face este sa recomandam noului guvern sa aiba ca obiective tocmai simplificarea cadrului legislativ fiscal prin reducerea numarului de impozite, taxe si contributii, libertatea comertului, eliminarea verigilor birocratice si concentrarea controlului fiscal pe zonele de risc pentru a reduce la minim sursele de finantare ale economiei subterane.

Emil Duca este doctor in Economie, consultant de afaceri.