A trecut deja mai bine de jumatate din campania electorala si pana si analisti politici cu experienta incep sa se indoiasca de iminenta alegerilor din 30 noiembrie. “Nu sunt convins de dorinta partidelor de a avea alegeri pe 30 noiembrie”, a criticat Cristian Pirvulescu primele doua saptamani de neobisnuita liniste pe scena politica.

E drept ca Pirvulescu se astepta chiar ca alegerile sa fie amanate de o decizie a Curtii Constitutionale, care a decis insa in cele din urma sa respinga contestatia PRM la legea votului uninominal. Totusi, frustrarea unui observator pus sa stea degeaba de veghe in lanul cu dispute politice ramane. Si, cred, este si justificata de realitatea din teren.

Nu zic, e placut sa-l stii pe Viorel Hrebenciuc cu elicopterul inglodat printr- o zona premontana din Bacau, departe macar fizic de sforariile din Parlament; e si mai placut sa nu mai deschizi zilnic televizorul si sa dai peste BuruianaPredaSandruGhiseCiucaPonta sau oricare alt etnonim al neamului comentatorilor vesnic cu o parere vehementa despre oricine si orice. Dar acum chiar ar fi fost materie prima pentru talk-show-uri cu ceva mai multa substanta si, poate, si cu niste concluzii mai pertinente.

Modul periculos in care premierul si PNL, cei despre care scriam mai demult ca li s-au iertat cam multe, se joaca de-a pacalirea Constitutiei numai ca sa nu mareasca salariile in Educatie este singura problema de dezbatere politica veritabila la ora actuala, dupa parerea mea. Nu presupusul complot asupra presedintelui sau presupusa mentinere dupa alegeri a guvernului interimar Tariceanu prin forfait-ul majoritatii parlamentare. Insa despre asta nu se discuta decat tangential, in functie de orientarea pro sau contra PNL a celor care poarta conversatia.

Mai mult, PD-L si presedintele Traian Basescu au ratat - si inca nu reusesc sa-mi explic de ce - cea mai buna ocazie sa atace argumentat si coordonat practica ordonantelor de urgenta, infierata de obicei in fiecare campanie electorala - cel putin in 2000 si 2004 imi aduc aminte ca problema era pe lista discutiilor publice - pentru nebulozitatea pe care o introduce in campul legislativ. De aceasta data, insa, toata clasa politica a parut orbita de stralucirea populista a majorarii salariilor profesorilor si a uitat ca la adapostul acestei dispute se coace un sambure de dictatura. Pentru ca, desi nu sunt alarmist din fire, mi se pare ca spre asta ne indreptam, chiar daca nu-l banuiesc pe premierul Tariceanu ca a premeditat urmarile.

Imaginati-va ca peste alti patru ani, un guvern minoritar PSD (este doar o speculatie, domnule presedinte) va refuza sa puna in practica un pachet de legi de stimulare a liberei initiative care sa scoata Romania dintr-o recesiune economica profunda (avertismentul anterior e valabil si pentru ministrul de finante). Nu am avea de-a face decat cu aceeasi situatie, cum se spunea la algebra, egala in modul, dar de semn contrar.

Insa atunci ar fi putin cam tarziu sa ne apucam de discutat serios - am observat ca, dupa disparitia lui Antonie Iorgovan, presa tinde sa crediteze partidele de dreapta cu monopolul pertinentei in drept constitutional - cum ar trebui reglate mecanismele juridice ca sa impiedice asumarea nejustificata de catre Executiv a unor puteri discretionare. Daca vom ajunge pana atunci cu replicarea modelului patentat astazi de guvernul Tariceanu.

Sa ne intelegem, si eu cred ca majorarea cu 50% a salariilor din Educatie este inoportuna, dar intre a combate o lege corecta in forma si incorecta pe fond cu o ordonanta incorecta in forma si corecta pe fond si a dezechilibra bugetul de stat, oricat de iresponsabil ar parea, cred ca e de preferat a doua varianta. Liberalilor insa le-a fost mai comod sa stabileasca un precedent periculos decat sa-si asume o infrangere politica meritata si sa incerce sa o corecteze pe cat posibil din mers.

Ma indoiesc ca beneficiile acestui demers vor reusi sa compenseze deficitul de democratie astfel creat; la fel cum ma indoiesc si ca dintre viitorii guvernanti va invata cineva lectia pe care acest guvern o preda in aceste zile. Sunt prea ocupati sa faca liniste in colegiile in care si-au depus candidaturile.