Multimea de nuante aplicate in ultima saptamana interpretarilor Raportului de tara m-a dus cu gandul la un articol dintr-o celebra revista americana despre ministrul francez de finante Nicolas Sarkozy.

Proaspat instalat in functia de "responsabil" al bunastarii francezilor in urma cu cativa ani, Sarkozy a gasit o solutie originala pentru revigorarea unui consum aflat in agonie. S-a intalnit cu sefii tuturor marilor retele comerciale din Franta si i-a convins sa micsoreze preturile cu 2%. Rezultatul a fost cel scontat, adica francezii au revenit in magazine. Metoda ministrului a socat insa, la fel si modalitatea prin care i-a convins pe managerii unor companii private sa aplice o politica de stat.

"Le-am spus ca ii voi nominaliza la televizor pe cei care nu vor fi de acord", a explicat natural Sarkozy.

Presiunea pe comercianti nu a fost singura interventie controversata a ministrului in mersul unor companii: pe lista sa se mai afla cel putin un lobby puternic pentru realizarea fuziunii Sanofi cu Aventis si un ajutor de 2 miliarde de euro pentru Alstom. Toate cele trei companii au actionariat majoritar privat.

Modul de a gandi si actiona al lui Sarkozy, ministru al uneia din tarile care reprezinta coloana vertebrala a Uniunii Europene, este o cheie importanta in care se poate interpreta Raportul de tara pentru Romania.

Iar rezultatele interpretarii s-ar putea sa mai domoleasca din entuziasmul obtinerii statutului de economie de piata functionala. Asta pentru ca cei care fixeaza reperele au si ei mari probleme in a le recunoaste.

Sa incepem cu interventia statului in economie, sub mai multe forme: subventii, lipsa marilor privatizari. Adaugati la scurta poveste despre Sarkozy o lista de zeci de forme, financiare sau de lobby, prin care statele europene isi ajuta companiile si veti avea o imagine a ceea ce intelege UE prin neinterventionism. Reveniti apoi in Romania si veti observa inca un lucru interesant: proprietatea statului trece in unele cazuri tot in... proprietatea statului. Electrica Muntenia si Electrica Dobrogea, singurele distributii de energie privatizate pana acum, au fost cumparate de Enel (companie italiana de stat), iar Distrigaz Sud este aproape de a fi achizitionata de Gaz de France, societate controlata de Ministerul de Finante francez.

Inca o problema pe care europenii o vor rezolvata in Romania, dar nu o au clarificata in propria curte, este stabilitatea macroeconomica: curs stabil, inflatie scazuta, somaj sub control, reglarea deficientelor din sistemul de pensii, deficit bugetar redus.

Suprematia la iesirea din normele macroeconomice europene o detine Germania, alt arbitru-jucator care isi incalca propriile reguli. Nemtii au realizat anul acesta ca ar putea depasi nivelul maxim de deficit bugetar admis de UE si au probleme mari (sociale) in a implementa o reforma de pensii care nu mai suporta amanare. 

La capitolul deficit bugetar, o pata de culoare a fost adaugata de curand de Grecia, banuita de comisarii europeni ca ar fi dat cifre false pentru a ascunde iesirea din pluton. Somajul este de asemenea in crestere, atingand cifre ametitoare, de aproape 10%, in aproape toate tarile "vechii Europe", pe masura ce companiile vest-europene isi muta fara remuscari productia catre zonele cu munca mai ieftina din Est.

Nuantele din jurul notiunii de interventie sau privatizare si flexibilitatea de care europenii incep sa dea dovada cand vine vorba de macrostabilitate sunt doar o parte a unui tablou din ce in ce mai mare. Acela al unei Uniuni Europene care isi redefineste regulile, realizand ca atunci cand vrei cantitate (zece tari membre noi anul acesta si inca doua in 2007) nu poti sa mai ai pretentia la calitate.

Si daca avem impresia ca noi urcam rapid spre Europa, ar trebui sa vedem mai intai daca nu cumva si Europa coboara spre noi.